Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului a găzduit joi, 2 iunie, lansarea volumului „Oraşul Caransebeş, între anii 1941-1948. File de monografie”, semnat de Constantin Brătescu, o continuare a cercetărilor autorului, concretizate anterior în cărţile cu titluri asemănătoare, apărute în anii 2011 şi 2014 şi acoperind perioada 1865-1941. La eveniment au participat reprezentanţi ai administraţiei locale, oameni de cultură, scriitori, cadre didactice şi elevi, precum şi prieteni ai autorului.

În cuvântul de deschidere, Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”, a vorbit despre personajul complex care este Constantin Brătescu, cel care, din 1970, timp de peste 35 de ani, a fost directorul Direcţiei Judeţene Caraş-Severin a Arhivelor Naţionale, autor a numeroase cărţi şi studii de istorie şi istorie bisericească, ba chiar şi al unui volum de poezie, care s-a bucurat de un real succes în lumea literară a judeţului. „Autorul s-a născut în satul Haimanale, din judeţul Prahova, celebru prin faptul că ni l-a dat pe cel mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale. Şi pentru că tot suntem la capitolul mari oameni ai literaturii, îmi vin în minte cuvintele scriitorului spaniol Miguel de Cervantes, care spunea că istoria este emulul timpului, depozit al acţiunilor, martor al trecutului, exemplu şi înştiinţare a prezentului şi avertisment al viitorului. Or, dacă medităm la aceste cuvinte, vom constata adevărul profund pe care-l conţin şi vom învăţa să apreciem istoria la justa ei valoare, să luăm aminte la faptele înaintaşilor şi să învăţăm din experienţa lor. Pentru scrierea acestui volum, Constantin Brătescu a consultat cu acribie Arhivele Naţionale, bibliotecile publice şi private, scoţând la iveală informaţii de o inestimabilă valoare pentru oraşul Caransebeş şi pentru locuitorii săi, dar şi pentru generaţiile următoare”, a mai spus Mircea Moscovici.

Prezent la manifestare, primarul Marcel Vela a spus că evenimentul îi aminteşte de numărul mare de scriitori care şi-au lansat cărţile în Aula „1 Decembrie 1918” şi de faptul că toţi artiştii care au cerut sprijin Consiliului local au fost susţinuţi în demersurile lor. „Acest lucru mă face să fiu mândru că am fost coleg cu aceşti consilieri, că am cunoscut atât de mulţi oameni de litere care au lăsat între coperţi o parte din viaţa şi din visele lor, pentru ca noi să avem acasă, în bibliotecă, în anii care vor veni, momente în care să putem citi sau, cum e cazul de faţă, să trăim în vremurile îndepărtate. Constantin Brătescu a cercetat, a dat la o parte praful de pe scrieri vechi, ca să ne ofere nouă informaţiile împachetate elegant, ca noi să luăm cunoştinţă de ele cât mai confortabil”, a spus Marcel Vela.

Succesorul autorului la conducerea Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, Laurenţiu-Ovidiu Roşu, s-a referit la interesul cu care a citit cartea lansată joi, afirmând că, în acest volum, pe o întindere de foarte puţini ani, respectiv şapte, sunt cuprinse informaţii extrem de valoroase, complexe şi inedite. „În paginile acestei monografii prind viaţă primari, politicieni, oameni de cultură, profesori, elevi, implicaţi în mişcarea legionară, în activitatea partidelor politice tradiţionale sau în activitatea de început a Partidului Comunist Român, a UTC-ului, în acest oraş, dar prind viaţă şi muncitori, oameni care merg şi lucrează la Balta Sărată, la Societatea Mundus-Armeniş, care lucrează la aeroport în timpul războiului, sau chiar refugiaţi. Am fost uimit de numărul de locuitori ai oraşului Caransebeş, în anul 1944, în luna mai, el fiind de 11.462, la care se adăugau 4.036 de refugiaţi. Erau oameni veniţi din nordul Transilvaniei, din Basarabia, din Bucovina, erau ministere refugiate la Caransebeş, şi oameni care trăiau în jurul oraşului, unii la Obreja, alţii la Glimboca, la Prisaca sau Zăgujeni”. Ovidiu Roşu a mai adăugat că volumul se încadrează pe deplin în tematica preocupărilor autorului. „Dacă vă uitaţi la lista cărţilor scrise de Constantin Brătescu în ultimul timp, şi apoi la cuprinsul acestui volum, veţi vedea că de fapt acest cuprins ilustrează preocupările dânsului – Biserica Ortodoxă din Caransebeş, Episcopia şi oamenii care i-au slujit, apoi cultura şi cartea, sau învăţământul. Volumul are trei părţi. Prima vizează administraţia, viaţa economică, asistenţa socială, spitalele, şcolile, cultura, şezătorile, conferinţele, spectacolele de teatru, tipăriturile. A doua parte este dedicată activităţilor politice, fiind luat fiecare partid în parte, iar ultima parte, una generoasă, vizează spiritualitatea – Episcopia Caransebeşului în timpul Episcopului Veniamin Nistor”, a mai spus directorul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale.

Despre autor şi despre cel de al treilea volum al Monografiei Caransebeşului a vorbit şi directorul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu. „Cartea lui Constantin Brătescu este o carte care trebuie citită cu creionul, şi citită, şi iar citită, şi eu o voi pune deoparte, la îndemână, aşa cum am făcut şi cu celelalte două. Sunt atâtea informaţii de care ai nevoie, încât trebuie să le ai mereu în preajma ta. Volumul cuprinde o perioadă foarte intensă în trăiri şi este cu atât mai impresionant şi emoţionant, cu cât întâlnim aici oameni pe care i-am prins în viaţă şi care mi-au povestit despre acele vremuri, pentru ca astăzi să le citesc din arhive”. Ioan Cojocariu a mai spus că formaţia filologică a autorului se vede în scriitura acestei monografii, oferind o lectură agreabilă, dar în acelaşi timp serios documentată.

City-managerul municipiului, Nicolae Borcean, a ţinut să rostească şi el câteva cuvinte referitoare la cartea lui Constantin Brătescu. „Mă gândeam, cât de bogată, cât de nuanţată ar fi fost istoriografia locală, dacă măcar din 50 în 50 de ani s-ar fi născut câte un om cu rigurozitatea, cu elanul, cu entuziasmul şi cu harul scriitoricesc al lui Constantin Brătescu, istoriografie care, vrem, nu vrem, ne place sau nu ne place s-o recunoaştem, este una condamnabil de lacunară pentru unele perioade. Nu ştim mare lucru despre perioada medievală timpurie sau târzie, ca să nu mai vorbim de perioada invaziilor barbare, când abia dacă putem să intuim ce s-a întâmplat în acele timpuri grele”. Nicolae Borcean a ţinut să menţioneze că volumul are o valoare deosebită. „Să aduni în paginile unei cărţi cum este aceasta, şapte ani, nu este deloc uşor, pentru că este o perioadă foarte delicată din istoria poporului nostru, fiind perioada de sfârşit a capitalismului, imediat după cel de Al Doilea Război Mondial, şi primii ani ai comunismului. Să abordezi o asemenea perioadă, cu toate transformările profunde care s-au petrecut atunci, nu e deloc simplu. Constantin Brătescu îmbogăţeşte considerabil şi consistent istoria locală prin lucrările pe care le-a scris până în momentul de faţă şi sunt convins că va continua pe acelaşi drum”.

În cuvântul său, autorul a făcut câteva precizări referitoare la cele spuse de cei care au prezentat cartea, dar a dat şi o serie de detalii privind modul în care a luat naştere acest al treilea volum al Monografiei Caransebeşului. „În momentul în care am început să cercetez, după metoda mea, eu fiind întotdeauna sclavul documentului şi al adevărului istoric, mi-am dat seama că nu pot reduce toată această perioadă la câteva pagini, şi să scot cartea, pentru că era de subliniat cu multă atenţie ce a însemnat perioada Dictaturii militare antonesciene, şi am subliniat că a fost o dictatură militară în care administraţia locului a funcţionat perfect, în condiţiile în care România participa la război cu tot ceea ce avea mai bun”.  Constantin Brătescu a mai afirmat că cea mai mare greutate în scrierea cărţii a reprezentat-o aceea de a defini perioada 1944-1948, pe care a considerat-o cea a primilor ani ai sovietizării României, „ani de îngenunchere a intelectualităţii româneşti şi de încătuşare a demnităţii naţionale, prin forme meschine, draconice, dar şi subtile, care au continuat şi după 1948”. În pofida stării de război – a mai spus autorul –, în pofida tuturor greutăţilor, Caransebeşul a fost o mamă bună pentru toţi refugiaţii.

„Dacă veţi lua, la un moment-dat, cele trei volume ale monografiei şi le veţi aşeza unul lângă altul, aş putea spune în felul următor: se poate extrage, din cele trei, istoria administraţiei oraşului Caransebeş. Poate fi o carte. Istoria învăţământului din Caransebeş, istoricul principalelor şcoli din oraş. Viaţa economică. Viaţa socială. Viaţa sanitară. Toate celelalte aspecte, toate pot crea, la un moment-dat, broşuri, cărţi, capitole de sine stătătoare. Eu m-am străduit, pe parcursul anilor, să adun material pentru aceste cărţi pe care vi le dăruiesc dumneavoastră, ca pe o fereastră întredeschisă. Deschideţi-o dumneavoastră până la capăt şi, prin fereastra aceasta, găsiţi un adevăr, iar acel adevăr se cheamă Istoria oraşului Caransebeş şi a oamenilor săi”, a mai spus autorul.

În încheiere, Constantin Brătescu a acordat autografe celor care au dorit să aibă în bibliotecile personale acest al treilea volum al Monografiei oraşului Caransebeş.

Sonia BERGER