Probabil că niciodată n-a fost mai plină cancelaria Liceului Bănăţean din Oţelu Roşu decât vineri, 13 februarie, la prânz, atunci când a găzduit lansarea volumului de versuri „Periplu”, carte prin care Firuţ Mihuţ şi-a făcut debutul editorial. Au ţinut să fie prezenţi la eveniment colegi de la Primăria Zăvoi, acolo unde autorul este consilier juridic, în frunte cu edilul comunei, Ion Scorobete, angajaţi ai Primăriei Bucoşniţa, inclusiv primarul Vichente Suru, cadre didactice de la Liceul Bănăţean, prieteni, oameni de cultură sau simpli iubitori de poezie.

După cuvântul de deschidere rostit de prof. Daniela Chelbea, directorul instituţiei de învăţământ care a găzduit manifestarea, a vorbit prof. dr. Carmen Oltean, de la Catedra de Limba şi Literatura Română din cadrul Liceului Bănăţean. După ce şi-a exprimat regretul că la acţiune nu sunt prezenţi şi elevi, care, studiind manualele de literatură, trăiesc cu impresia că toţi poeţii au murit, pentru a le arăta că, din fericire, poeţii trăiesc, sunt printre noi şi ne permit accesul într-o lume în care foarte puţini pot pătrunde, prof. dr. Carmen Oltean a făcut apel la versurile lui Alexandru Philippide pentru a descoperi sensurile poeziei lui Firuţ Mihuţ. Ea a spus că se regăseşte în poezia „Trecere” a autorului, dându-i citire: „Pe altarul copilăriei/ am sacrificat înţelepciunea jocului,/ La picioarele adolescenţei/ am depus ofranda primei iubiri,/ Mi-am plătit maturitatea/ cu moneda singurătăţii./ Bătrân fiind însă,/ n-am mai avut nimic de oferit/ şi-atunci, zeii,/ nemulţumiţi,/ mi-au luat/ ce nu bănuiam/ că-mi mai rămăsese:/ NEMURIREA”.

Conf. univ. dr. Ioan Murariu, alias poetul Ioan Kaleve, el însuşi, la fel ca şi autorul lansat vineri, fost elev al acestui liceu, a vorbit cu emoţie, încercând să surprindă esenţa poeziei din această carte. „Poetul este o călăuză, fiindcă ne duce spre universul artei, iar Firuţ Mihuţ încearcă să ne propună această formă de artă şi cu aceasta ne-a băgat în ceaţă, fiindcă sute de autori, în cursul secolelor, s-au întrebat ce este arta… Cu atât mai mult această problemă devine acută astăzi, când pe calculator putem realiza lucruri mult mai frumoase, şi-atunci ne întrebăm din nou: ce este arta?”. Ioan Murariu a mai spus că nu trebuie să scrii multe versuri, ajunge să aşterni pe hârtie două versuri bune ca să fii poet. „În acest «Periplu», poetul pare că a spus tot ce avea de spus. Eu nu cred că în această carte Firuţ Mihuţ a ajuns la capăt. În consecinţă, aşteptăm cu multă răbdare şi curiozitate realizările viitoare”, a mai spus Ioan Murariu.

Dascăl al autorului în şcoala generală, prof. univ. dr. Dumitru Jompan a recunoscut că, aflând cu surprindere de îndeletnicirile literare ale fostului său elev, Firuţ Mihuţ, a exclamat: „Marga, iată că s-a născut al patrulea poet al tău!”. În continuare, reputatul muzicolog şi dirijor a avorbit despre legătura fericită dintre cărţi şi melodie, dintre muzică şi literatură. „Cineva spunea că acolo unde sfârşeşte puterea cuvântului, continuă cea a limbajului muzical. Aşa o fi… Din păcate, eu am numai Cheia Sol, care nu se potriveşte la deschiderea textelor literare. De aceea vă cer îngăduinţa să-mi scuzaţi unele erori de interpretare… În muzica naturii, tonurile vii abundă în versurile supuse analizei – luna murmură, întâlnim de asemenea şoaptele şi nechezatul vântului, ba, mai spune poetul, «ploaia mă latră». Aceste sugestii sonore susţin ideea muzicalităţii versurilor. L-am surprins pe poet umblând hai-hui printr-un peisaj marin, printre femei cu coadă de peşte. Să fie acele fiinţe fantastice, cu glas ademenitor, fermecător?”, a mai spus Dumitru Jompan. Cunoscutul dirijor a mai afirmat că versurile lui Firuţ Mihuţ sunt împănate cu o serie de termeni din muzicologie, un exemplu fiind „Se aude-n depărtare cum bate ploaia toaca”. „Toate elementele amintite mai sus demonstrează pe de-o parte apropierea creaţiilor lui Firuţ Mihuţ de tematica simbolistă, iar pe de altă parte că poetul a moştenit predispoziţii pentru acest gen de artă – muzica, şi că a trăit într-un mediu propice receptării şi, am aflat mai târziu, interpretării unui anumit gen de muzică. Pe scurt, mama sa a cântat în Corala «Mărgana», fiul a activat în Corul de copii «Canon», de câţiva ani el este cântăreţ de strană al Bisericii creştin-ortodoxe, iar de două-trei săptămâni face parte din Corala «Grănicerii Văii Bistrei» din Voislova. Iată că poezia sa nu face parte din arsenalul unui sfertodoct muzical, ci din sunetele acumulate în sufletul său”.

Prof. univ. dr. Marcu Mihail Deleanu s-a referit la poezia lui Firuţ Mihuţ pornind chiar de la titlul volumului – „Periplu” –, care înseamnă călătorie lungă (şi anevoioasă) pe mări şi oceane. „Acest periplu este, cred eu, călătoria poetului prin viaţă, dar şi călătoria textelor sale prin sertare, în ani, după cum deducem din cele scrise pe coperta a patra a cărţii: «Poeziile au rătăcit multă vreme prin sertare şi, cu siguranţă, ar fi sfârşit maculatură, iar tentaţia scrisului s-ar fi atrofiat în timp dacă ursitele nu mi-ar fi aruncat în cale încercări, constrângeri, poveri şi înfrângeri. Astfel, poezia a devenit hrană, respiraţie, imbold, arenă de manifestare a revoltei interioare şi fereastră prin care mai pot zări şi altceva decât grijile cotidiene». Legat de titlu – «Periplu» –, am mai remarcat în volum şi cuvântul «poştalion», pe care l-am mai întâlnit şi într-o baladă a lui Radu Stanca – Buffalo Bill –, în acelaşi context al Timpului. Asta nu înseamnă că Firuţ Mihuţ s-a inspirat din Radu Stanca. Înseamnă însă că versurile sale pot fi puse alături de poezia de bună calitate din literatura română”.

Ultimul care a vorbit despre volumul „Periplu” a fost criticul, scriitorul şi editorul Gheorghe Jurma, care a recunoscut, sincer, că nu ştie ce e poezia, deşi a condus Cenaclul literar „Semenicul” şi a editat numeroase cărţi de poezie. „Poezia este întotdeauna ceea ce spune teoria şi istoria literară că este, şi încă ceva pe deasupra. Dacă nu are ceva pe deasupra, sau ceva în plus, atunci nu e poezie”. Directorul Editurii „Tim” a mai spus că, în poezie, există o ierarhizare, vorbind, în ordine, despre folosirea epitetelor, a metaforelor şi ajungerea la mit, care este ultimul nivel, la care doar puţini, foarte puţini poeţi acced. „Firuţ Mihuţ nu a ajuns la mit, mai trebuie să scrie câteva cărţi, să mai treacă viaţa pe lângă el, fiindcă miturile sunt esenţa artei. Referindu-ne la metafore, am să citesc o poezie, Alchimie, în care încearcă să descopere sensurile ultime ale existenţei: «Cândva, trudeam să scoatem,/ Printr-o ciudată alchimie,/ Lumina din polemica cenuşii.// În noaptea utopiilor,/ N-aveam nevoie de felinare,/ Căci ne ghida ochiul furtunii.// Dimineaţa priveam în oglindă/ Şi zăream împleticindu-se/ Floarea-soarelui… desculţă.». Dacă o să spuneţi că aţi înţeles în întregime poezia, o să mă supăr pe mine, fiindcă eu nu am reuşit. Iată cum aici se scrie poezie fiindcă sunt multe elemente concrete, dar dincolo de ele mai există loc de interpretări, loc de mister, ceea ce este absolut necesar în orice poezie bună, ca să poată fi detaşată de marea maculatură care se scrie şi se publică”.

Gavrilă Tuştean, fost profesor al autorului, a rostit şi el câteva cuvinte, spunând că este „dezamăgit”, deoarece, cu toate eforturile pe care le-a depus, ca dascăl, pentru a face din Firuţ Mihuţ un bun inginer, nu a reuşit. Pe de altă parte, s-a arătat surprins, fiindcă nu ar fi bănuit niciodată că fostul său elev are asemenea veleităţi artistice.

În încheiere, Firuţ Mihuţ a mulţumit directoarei Daniela Chelbea pentru găzduire, celor prezenţi fiindcă şi-au rupt puţin din timpul lor pentru a-i fi alături într-un asemenea moment, iar soţiei sale, Liliana, pentru că i-a fost muză, critic şi cenzor în acelaşi timp. „Unele poezii sunt scrise cu mult timp în urmă, chiar în perioada adolescenţei… Ele au rătăcit o vreme prin sertare, prin agende, şi probabil că ar fi sfârşit ca maculatură, numai că, întotdeauna, destinul îţi scoate în cale oameni providenţiali care au darul de a te mobiliza. Întâlnirea cu prof. univ. dr. Dumitru Jompan a fost una dintre acelea. Dumnealui m-a convins că merită să fac efortul de a publica această carte. Apoi mi-a trebuit o mare doză de curaj ca să merg la editură. Am să vă las să descoperiţi singuri poezia din acest volum, n-am să vorbesc despre ea, şi sper ca măcar un vers din această carte să vă facă sufletul mai bun şi mai frumos”.

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia Culturală „Grănicerii Văii Bistrei” şi de Catedra de Limba şi Literatura Română a Liceului Bănăţean Oţelu Roşu.

Adrian CRÂNGANU