Sorin Frunzăverde:

Fiind solicitat, recent, să comenteze situaţia în care se găseşte fostul premier Adrian Năstase, care, după cum se ştie, a avut o tentativă de suicid, vicepreşedintele liberal şi totodată preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, a făcut câteva declaraţii în care îşi susţine nişte mai vechi idei, în sprijinul cărora a adus, de această dată, argumente noi. Totul, însă, sub rezerva că, până în acel moment, era vorba doar despre zvonuri. „Este evident că, după o perioadă foarte grea din viaţa lui, o perioadă foarte complicată, evocată de toţi cei apropiaţi lui – avocatul său vorbea despre numeroasele înfăţişări pe care le-a avut în instanţe sau în fel de fel de întâlniri cu reprezentanţi ai Justiţiei –, probabil că a apărut un anumit grad de epuizare. Nu vreau să comentez decizia Instanţei, nu am căderea să fac acest lucru, dar există în România de astăzi o asemenea presiune, care m-a făcut să şi vorbesc despre Statul poliţienesc. Spre exemplu, pentru a nu vorbi din alte experienţe, care există, fiindcă mi-au fost împărtăşite, aud, repet, AUD, şi dacă acest lucru este adevărat, repet, şi DACĂ ACEST LUCRU ESTE ADEVĂRAT, cred că e foarte grav, aud, aşadar, că directorului APIA, Romică Anculia (care este arestat – n.a.), i se solicită, în repetate rânduri, să declare ceva despre Frunzăverde şi despre doi oameni politici din Caraş-Severin. DACĂ este adevărat, cred că asistăm la un abuz de putere, cred că asistăm la un caz de încălcare flagrantă a drepturilor omului. Şi cred că ar trebui să ne punem întrebarea în legătură cu modul în care acţionează anumiţi angajaţi ai unor instituţii importante ale Statului. Repet: DACĂ asemenea acţiuni au loc, dacă asemenea atitudini se consumă în interiorul unor instituţii, va trebui să ne gândim foarte serios, şi mă refer la actuala Putere politică, la oportunitatea existenţei acestor instituţii. Oare aceste instituţii, prin asemenea atitudini şi acţiuni, nu încalcă grav drepturile omului în România? Nu atentează, în fapt, la democraţia Statului Român? O altă întrebare, pe care, inevitabil, trebuie să mi-o pun: nu este vorba, cumva, de o acţiune comandată politic? Nu devin aceste instituţii, cumva, instrumente politice? Nu spun că e general valabil acest lucru, cred însă că va trebui să analizăm foarte serios, la nivel politic, funcţionarea acestor instituţii, pentru că ele atentează la Statul de drept, şi cred că, de fapt, aceste atitudini, ale acestor reprezentanţi ai instituţiilor despre care vorbeam, generează Statul poliţienesc. Poate ceea ce spun eu nu este adevărat, poate e vorba doar de nişte zvonuri, dar, dacă este adevărat, cred că România se află într-o situaţie gravă de nerespectare a drepturilor omului şi, din acest punct de vedere, îmi rezerv dreptul să mă adresez şi instituţiilor europene”.

Sonia BERGER