Frumosul îl poţi descoperi în tine însuţi. Nu există frumos în afara fiinţei tale. Totul în afara fiinţei este o părere. Poate că cineva ar susţine ideea unui frumos exterior fiinţei. Pe acest cineva l-aş întreba cum ar putea cel care a ucis în el orice bucurie, orice vis, orice scânteie, să vadă primăvara de afară? Fiecare vietate îşi are propria primăvară, frumuseţea personală.

Copacii simt chemarea solară şi ard de nerăbdarea mugurilor. Ei descoperă primăvara în muguri, frunze şi flori. Insectele observă lumina şi îşi încep jocul. Pământul naşte verdeaţă, iar vietăţile îi adulmecă făptura.

La chemarea verdeţii, albinele îşi încep culesul, iar agricultorul oferă pământului sămânţa.

Animalele şi păsările îşi schimbă atitudinea descoperind primăvara. Starea de moleşeală îşi depărtează de la ele corpul greu. Devin energice. Se bucură de fiecare rază a luminii solare.

Fiecare simte chemarea primăverii în felul său caracteristic. Vegetaţia se grăbeşte să nască muguri. Animalele zburdă euforice. Albinele îşi încep munca neobosite. Păsărelele îşi întăresc cuiburile vitregite de iarnă. Totul în jur a descoperit primăvara specifică fiinţei lui.

Dacă vegetaţia nu ar descoperi primăvara fiinţei, nici albinele nu şi-ar putea începe culesul, nici păsările şi nici animalele nu ar trăi acea fericire paradisiacă. Frumuseţea este dată de un tot, dar acel tot este alcătuit din infinite primăveri şi frumuseţi.

Aşadar, frumuseţea nu poate să existe decât prin tine însuţi. Pe cât eşti de frumos în fiinţa ta, pe atât de mult frumuseţea interioară se revarsă în jur şi descoperă alte frumuseţi. Doar împreună acestea alcătuiesc paradisul sinelui.

Fiinţele bolnave şi triste nu pot picta frumuseţea. Putreziciunea din spatele măştii se simte. Copacul bolnav, chiar dacă înfloreşte, are ochii plânşi. Cel sănătos îşi cunoaşte primăvara şi o presară în jur bucurând natura.

Omul e dator să-şi descopere primăvara din el însuşi. Când omul îşi descoperă primăvara, adevărata frumuseţe începe să înmugurească, să înflorească.

Toţi cei care au descoperit primăvara din ei înşişi se vor bucura mai târziu de roade.

Drumul spre el însuşi al fiecărui om este cel mai greu. Când omul va învăţa să se cunoască pe sine, îşi va descoperi adevărata primăvară, adevărata frumuseţe, adevărata viaţă. „Ochi ca oameni să deschidem,/ Dar ca pomii să-nflorim“, spune Lucian Blaga în poezia Focuri de primăvară. Adevăratul foc lăuntric este sensul vieţii fiecăruia.

Pr. Ion TURNEA