Clevetirea îşi are rădăcinile în invidie, mândrie, în slavă deşartă, şi este soră bună cu minciuna, după cum înţelept grăieşte proverbul popular „Bârfa şi minciuna merg mână-n mână.“

Multe vede şi aude un preot, mai ales dacă este pus să păstorească sufletele oamenilor în mediul rural. Adesea îl auzi pe Ilie clevetind împotriva lui Ion că porcul lui e mai mare şi mai gras, că Solomon i-a dat soi bun, iar altora le-a ales soi rău ce nu mănâncă. Pe Veta o auzi aruncând cu noroi în Mărie, pentru că are cătrânţă brodată mai frumos, fiindcă şi-a făcut-o la oraş. Cei care clevetesc uită că „Nicio calomnie nu poate distruge meritul.“

S-a întâmplat în urmă cu douăzeci de ani. Sandu Toader s-a străduit să adune bani ca să-şi refacă casa bătrânească. Era o casă de bârne şi chirpici. Îşi dorea să locuiască şi el într-o casă din cărămidă arsă. A vorbit cu Duma, meseriaşul satului, şi acesta s-a oferit să-l ajute. Duma era un om mândru, invidios, nu accepta ca un consătean să fie mai presus decât el. A acceptat să-l ajute pe Sandu Toader, dar şi-a făcut planul ca toată construcţia să o săvârşească în aşa fel încât să nu fie an în care Sandu să nu investească din nou. Aşa că a lăsat pe alocuri câte o portiţă deschisă spre stricăciune. Încă de la fundaţie a avut de grijă să lase câte un cusur. Când a ajuns la acoperiş, s-a gândit să pună ţigla în aşa fel încât ploaia să lase urme în noua locuinţă. După prima ploaie, Sandu l-a şi chemat pe Duma să schimbe câteva ţigle. Acesta s-a arătat dornic să-l ajute imediat. S-a urcat pe acoperiş, dar a uitat locurile pe care nu le-a întărit şi astfel a căzut în pod, din podul casei a căzut în cameră, pentru că stucătura nu a fost solidă, unde a aterizat întâi pe un dulap neîncheiat bine şi astfel a ajuns la spital cu o coastă fracturată, cu picioarele şi mâinile rupte. La piciorul stâng s-a accidentat foarte grav. A fost nevoit să suporte câteva intervenţii chirurgicale şi astfel a rămas cu un picior mai scurt, lucru ce avea să-i fie piedică în practicarea meseriei sale.

La un an după accident, Duma s-a dus la birtul din sat, unde, după ce a băut puţin mai multă răchie, a început să se laude cu ce i-a făcut el lui Sandu. S-a întâmplat să se afle în birt şi Costică Păsulă. Acesta i-a arătat lui Duma că de fapt şi-a făcut rău lui însuşi. Banii primiţi de la Sandu pe construcţie i-a lăsat pe la doctori, de atunci nu a mai putut lucra ca altădată, mai mult decât atât, i s-a dus renumele de meşter nepriceput şi nimeni nu s-ar fi încumetat să-l mai cheme pentru vreo lucrare.

În viaţă, dacă faci bine, bine primeşti, iar dacă faci rău, vei fi înghiţit de propria ta răutate, căci înţelepciune populară adevărat grăieşte: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.“

Pr. Ion TURNEA