Caransebeş – oraşul celor 100 de sculpturi


Intrarea în Caransebeş dinspre Reşiţa este, începând din această săptămână, mult mai frumoasă, mai „artistică”, având în vedere că şoseaua este străjuită de-acum de două parcuri care adăpostesc sculpturile în andezit realizate în cadrul ultimelor trei simpozioane internaţionale găzduite de municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului. Vernisajul expoziţiei în cadrul căreia au fost prezentate ultimele 11 opere de artă lucrate în această rocă a avut loc luni, 13 iulie, pe platoul special amenajat pe Calea Vârşeţului, la intrarea în cartierul Valea Cenchii. La eveniment au participat primarul Marcel Vela, P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Ilie Iova, viceprimarul Filip Strejariu, city-managerul Nicolae Borcean, deputatul Dan-Laurenţiu Tocuţ, conducători ai unor instituţii de cultură din Caransebeş şi din Reşiţa, artişti, critici de artă din România şi Spania, şi mulţi, foarte mulţi iubitori de frumos.

Caransebeşul este, de acum, oraşul cu 100 de sculpturi monumentale. Dumnezeu a vrut să se ajungă la numărul acesta. Aceste 100 de opere de artă s-au creat în trei cicluri. După ce am început, mai timid, cu sculptura în lemn, a urmat marmura pe care o aveam la îndemână, cel de al treilea ciclu fiind cel în andezit, o rocă foarte dură, dar nu mai tare decât noi, adusă de la Bistriţa-Năsăud, de pe Valea Ilvelor, prin bunăvoinţa sponsorului acestui simpozion, Ioan Şot”, a spus Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”, instituţie organizatoare, alături de Primăria municipiului Caransebeş, a acestei a XIII-a ediţii a Simpozionului Internaţional de Sculptură Monumentală.

După ce P.S. Părinte Lucian a binecuvântat atât manifestarea, cât şi pe cei prezenţi, a luat cuvântul primarul municipiului Caransebeş, Marcel Vela. „Astăzi este un moment de împlinire, un moment de bucurie, pentru că, după cele 33 de sculpturi din lemn din Teiuş, cele 33 de sculpturi în marmură care sunt amplasate în diferite cartiere ale oraşului, iată, prin acest spaţiu avem, acum, Caransebeşul în patrimoniul naţional. Chiar azi am primit vizita unor promotori culturali din Spania, care au spus că ceea ce facem noi aici intră în patrimoniul universal, pentru că cele 99 de sculpturi, cărora li se adaugă «Pânza timpului», amplasată în faţa Spitalului municipal, fără a mai lua în calcul arcul care leagă cele două biserici, Monumentul Unităţii Spiritual-Creştine, plus Calea Sacră, fac din Caransebeş un oraş cu un patrimoniu artistic care îl înscrie pe o hartă culturală care este un motiv ca, aici, mereu să ne aducem aminte că am avut înaintaşi care au făcut din acest oraş o cetate spirituală a Banatului, şi în acelaşi timp, să lăsăm o moştenire generaţiilor care vin după noi, care vor şti că noi am pus umărul să facem din Caransebeş un oraş european, că am început prin a crea locuri de muncă, spre noi îndreptându-se cetăţeni din alte localităţi, în fiecare zi, în trei schimburi, la companiile din municipiul nostru, apoi am făcut un loc al bucuriei, un loc al sufletului. Aş dori să mulţumesc celor cu care am început ciclul celor 100 de sculpturi, lui Bata Marianov, cel cu care m-am întâlnit în anul 2000 şi am încercat să reparăm sculpturile de la Gărâna. Dezamăgit de autorităţi, de instituţiile culturale şi publice, Bata Marianov a vrut să renunţe atunci să mai lucreze pentru frumos, pentru artă. L-am invitat în anul 2003, ca şi consilier local, să vină la Caransebeş. Am iniţiat o Hotărâre de Consiliu Local şi am început acele frumoase opere de artă din Parcul Teiuş. Ceea ce în 2003 a fost un vis, acum, iată, după 12 ani de încercări şi muncă, putem spune că este o împlinire spirituală şi culturală. Îi mulţumesc şi lui Eugen Petri, următorul coordonator al sculpturilor în marmură, directorului Casei de cultură, Ioan Cojocariu, celor de la Patrimoniu, colegilor din Primărie, pentru tot ceea ce au făcut pentru ca noi, acum, să ne aflăm aici”, a spus Marcel Vela.

Edilul a ţinut să mai precizeze că pe internet apar tot felul de ştiri conform cărora Caransebeşul investeşte bani în sculpturi şi în lucruri care nu au o utilitate imediată. „Vreau să vă spun că sunt cheltuieli extrem de modeste. Un sculptor primeşte un onorariu de doar 1.000 de euro pentru opera de artă pe care o realizează şi o lasă apoi aici, la Caransebeş, însă valoarea acesteia este incomparabil mai mare decât suma pe care i-o dăm noi. Eforturile şi condiţiile în care lucrează aceşti artişti sunt deosebite atunci când transformă nişte blocuri de piatră în sculpturi care vor dăinui peste secole”, a mai spus Marcel Vela.

În semn de apreciere pentru faptul că, de-a lungul celor trei ani în care s-a lucrat în andezit, a sponsorizat simpozioanele, oferind gratuit roca de la cariera sa de pe Valea Ilvei, Ioan Şot a fost recompensat cu titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş”, diploma fiindu-i înmânată, în cadrul vernisajului, de primarul Marcel Vela.

Curatorul simpozionului, criticul de artă Pavel Şuşară, a vorbit despre faptul că în cadrul taberelor de sculptură de la Caransebeş s-au epuizat doar trei dintre substanţele fundamentale ale sculpturii – lemnul, marmura şi andezitul –, însă până la epuizarea întregii sfere geologice şi a tot ceea ce înseamnă produsele civilizaţiei mai sunt de făcut câţiva paşi, aceştia însemnând un material moale, care să „stingă” adversitatea creată de andezit, iar acesta ar putea fi travertinul, pentru ca apoi să se treacă şi în spaţiul civilizaţiei, ceea ce ar presupune trei ediţii cu lucrări în metal, şi ar mai trebui încă trei ediţii în care să se lucreze în materiale recuperate, ceea ce ar fi o demonstraţie ecologică, de salubrizare a spaţiului vital. „Ediţia de anul acesta a simpozionului seamănă, într-un fel, cu celelalte de până acum. E vorba de o grupare a artiştilor din cele mai bizare, îndepărtate şi exotice colţuri ale lumii, despre acţiunea asupra aceluiaşi tip de material, despre acceaşi tehnică – cioplirea, şi despre aceeaşi unitate de timp în care lucrările au fost făcute, o lună, şi, în principiu, ele sunt lucrări de simpozion, sezoniere. Prin forma finală, însă, aceste ediţii depăşesc stereotipul simpozionului, stereotipul sculpturii determinate de timp, al sculpturii sezoniere. Ele sunt lucrări de artă monumentală care, dacă ar fi să fie vândute vreodată la bucată, ar da măsura îmbogăţirii, an de an, a municipiului Caransebeş cu valori, comercial vorbind, aproape de necalculat pentru cineva neobişnuit cu sumele mari. Fiecare lucrare, calculată cu modestie şi scepticism, este evaluată la 70, 80 sau chiar 100 de mii de euro. Asta înseamnă că toată investiţia care se face într-un simpozion nu acoperă nici măcar valoarea unei singure sculpturi”, a spus Pavel Şuşară.

Cunoscutul critic de artă a mai remarcat că lucrările realizate în cadrul acestui simpozion sunt, în marea lor majoritate, forme ascensionale, doar puţine marcând orizontala, iar în ceea ce priveşte felul în care sculpturile comunică între ele, a afirmat că lumea a ieşit din autismul tradiţiilor locale, nemaiexistând forme care să individualizeze riguros o accepţiune despre lume, o filosofie a formei, încât fiecare ţară să aibă o anumită reprezentare, limbajul fiind comun.

În continuare, participanții la vernisaj au făcut cunoştinţă cu cei 11 sculptori şi cu operele lor de artă, oficiile de gazdă asumându-şi-le coordonatorul simpozionului, Eugen Petri, el însuşi participând cu o lucrare: Annabella-Claudia Hofmann, Germania – „108”; Biao Wang, China – „City-Mountain-Water” („Oraş-Munte-Apă”); Jasem Mousa, Palestina – „Completion Seekin” („Căutând complementaritatea”); Aramis Justiz Perera, Cuba – „5’ Element” („Al V-lea element”); Valeriano Hernandez, Spania – „Abrazo” („Îmbrăţişare”); Carlos Enrique Valdez, Argentina – „Natural Union” („Uniune Naturală”); Siti Kanta Pattnaik, India – „Epitome of Peace” („Chintesenţa Păcii”); Sergii Oleshko, Ucraina – „Pathos” („Patos”); Stefano Grattarola, Italia – „Memories Room” („Camera Amintirilor”); Petre-Virgiliu Mogoşanu, Balș, judeţul Olt – „Life as a Dance” („Viaţa ca un dans”); Eugen Petri, Ploieşti – „Hermes”.

La vernisaj a fost prezent şi Antonio Calderon, un critic de artă spaniol, care călătoreşte pe toate meridianele globului şi care are o casă la Botoşani, el exprimându-şi dorinţa de a promova arta plastică din Caransebeş. „Tot ce se întâmplă acum, aici, face ca valoarea oraşului Caransebeş să crească la un nivel mondial. Aici se demonstrează că, prin artă, lumea poate fi schimbată, prin artă putem deveni mai bogaţi. Vreau să vă asigur că, peste tot pe unde voi merge, voi încerca să promovez ce se întâmplă aici”, a spus Antonio Calderon.

Primarul Marcel Vela a ţinut să mai precizeze că, în cursul acestui an, municipiul Caransebeş va primi în dar un număr de 13 sculpturi, însă nu a dorit să dezvăluie numele donatorului, acesta urmând să se stabilească în oraş. Edilul a mai adăugat că în primul parc de sculptură, cel de dincolo de Drumul Naţional, se va construi un muzeu de artă, cu finanţare europeană, sens în care au fost demarate discuţii cu Claudia Hofmann, participantă la acest simpozion, care are un proiect în care şase ţări vor fi partenere, printr-o finanţare culturală, Caransebeşul beneficiind de 600.000 de euro, care vor fi investiţi în acest muzeu al artei moderne. „Aşadar, există proiecte multe şi frumoase, şi din punct de vedere cultural, există perspective ca în 2016 să continuăm cu travertin, dar ciclul celor 100 de sculpturi a făcut în aşa fel încât acum şi aici să fim la un moment zero, să începem o altă etapă a desăvârşirii noastre spirituale”, a mai spus Marcel Vela.

În încheiere, cei prezenţi au vizitat sculpturile, au discutat cu artiştii şi s-au fotografiat cu ei, până când întunericul a pus stăpânire pe Valea Cenchii.

Sonia BERGER