Cantorul Gheorghe Albulescu, „a popii”, din Bucova (1875-1931)


În ziua de 29 Aprilie 1931, se muta din această viaţă la cele veșnice, în comuna Bucova, județul Hunedoara, Gheorghe Albulescu „a popii”, fiul fostului preot din comuna Bucova  (George Albulescu, între 1871-1890 și 1900-1901, care provenea dintr-o familie în care au fost generații de preoți: stră-străbunicul pr. Nicolae Albulescu sen. 1790-1807; străbunicul pr. Nicolae Albulescu jr. 1807-1855; bunicul pr. Ioan Albulescu 1855-1870 – toți slujind în Bucova – n.n.).

Răposatul a fost în al 56-lea an al vieţii, şi 35 ani a fost cantor (în Sarmisegetuza-Grădiște, Bucova, Zeicani – n.n.), servitor al Domnului, făcându-şi cu dragoste datoria sa până în ora morţii.

Cu graiul şi cu vocea sa de cântăreţ al bisericii a mulţumit inimile poporenilor săi, precum şi ale tuturor ascultătorilor credincioşi, care cu drag i-au ascultat vocea şi învăţăturile sale dulci şi plăcute, atât în slujba sa de cantor, cât şi în viaţa publică, ştiindu-se afla la toate în dragostea poporului său iubit, pentru care a fost în stare a-şi jertfi chiar şi viaţa.

În ziua de 28 Aprilie a fost la înmormântarea unei femei din comună. După înmormântare, seara, a încetat din viaţă, fără de a se chinui câtuşi de puţin.

Cu durere şi lacrimi ferbinţi l-au deplâns scumpul său fiu Iosif, care acum ocupă slujba de cantor, soţia şi fícele, precum şi scumpa sa soră Aurelia Pop şi scumpii săi nepoţi dela Cluj, Ioan Pop Zăicani, şi toate rudele sale şi poporul său iubit.

Aşa a adormit în Domnul cantorul iubit Gheorghe Albulescu „a popii”, pătruns de evlavie sfântă şi dragoste multă către cele sfinte, cercetând regulat biserica în Duminici şi Sărbători, unde se ruga cu smerenie şi suflet curat până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, dând pildă de dragoste şi iubire curată către Dumnezeu şi oameni, şi bună cuviinţă tuturor credincioşilor.

Înmormântarea i s-a făcut în 1 Mai 1931. Poporul cu mic cu mare l-a petrecut cu jale la mormânt.

Prohodul a fost slujit în biserică de către Preaonoratul Iustin Bora, protopop al Ulpiei Traiane (Sarmisegetuza-Grădişte), care a fost mai multă vreme preot în comuna Bucova (1901-1930 – n.n.), administratorul parohial al Bucovei şi pr. Carol Pască preot în Zeicani, foarte mulţi cantori din împrejurimi şi sute de credincioşi.

 

SURSA: „UNIREA POPORULUI”, anul XIII, nr. 18, Blaj, 10 mai, p. 3-4.

 

 Romulus FRÎNCU