Banatsko Novo Selo (Satul Nou din Banat) este un sat în Banatul de Sud, în Voivodina, Serbia, situat foarte aproape de mai cunoscutul oraş Pancevo. Nimic special până acum. Însă, odată ajuns acolo, călătorul va fi atras în primul rând de existenţa a două biserici aproape identice şi, cu siguranţă, va voi să afle mai multe…
Atestat documentar la 1754, Novo Selo era locuit, înainte de Primul Război Mondial, în proporţie de aproximativ 70 % de etnici români şi 30% sârbi. Cele două conflagraţii mondiale şi războiul început în 1999 au schimbat însă proporţia. Acest fapt poate nu este singular în istoria zbuciumată a localităţilor fostelor ţări din spaţiul iugoslav, însă frăţia dintre cele două etnii cu siguranţă merită să fie dată exemplu. Pentru că atât sârbii, cât şi românii au fost, la un moment dat, majoritari, fiecare dintre ei încercând să facă tot ce a fost omeneşte posibil ca cealaltă naţie să nu piară.
Astfel, deşi erau în ţara lor când au reprezentat doar 30% din populaţie, sârbii au fost sprijiniţi de români să nu îşi piardă identitatea, prin metodele care existau la vremea respectivă. Ortodocşi fiind şi unii şi ceilalţi – sârbi pe rit vechi –, au folosit, în bună înţelegere, aceeaşi biserică până în anul 1877, când, ajutându-se unii pe alţii, au mai construit una pe lângă cea care fusese utilizată împreună începând cu 1805.
Pentru că sârbii nu uită niciodată binele care li se face, acum, când ei reprezintă o majoritate covârşitoare, îi ajută pe români să nu se piardă, folosind toate metodele posibile. Astfel, călătorul care intră în barul din centrul satului întrebându-l politicos pe barman „Vorbiţi româneşte?“, cu siguranţa va auzi un alt muşteriu care îi va spune „El, nu, dar eu da!”.
Pentru că am ajuns acolo împreună cu doamna Renee Andronache – preşedintele Clubului Rotary Caransebeş –, am avut privilegiul de a-i întâlni pe domnii Predrag Škaljak (primarul localităţii), Sorin Boljanac (directorul Casei de Cultură) şi pe Traian Ardelean (viceprimarul localităţii). Vorbind cu ei, am înţeles că implicarea în a-i ajuta pe români să nu îşi piardă identitatea există la toate nivelurile. Toţi trei vorbeau româneşte! Primarul chiar mi-a spus că i-ar fi mult mai uşor ca discuţia să se poarte în engleză, însă „Eu vreau să învăţ româneşte.”
Buna înţelegere dintre cele două naţii şi dorinţa ca limba română să fie în continuare vorbită în Novo Selo au fost pietrele de temelie ale instituirii, la Biblioteca satului, a unei colecţii de cărţi româneşti. Auzind de acest lucru de la prietenii rotaryeni din Pancevo, Renee Andronache şi-a adus şi ea contribuţia, donând un număr de aproximativ 200 de cărţi din vasta sa bibliotecă. Cărţile, în principal cu teme religioase, vor fi de folos în primul rând unui tânăr din localitate care studiază teologia.
Evenimentul a reprezentat începutul unei colaborări de lungă durată. „Mulţumim doamnei Renee Andronache pentru donaţia făcută şi ne bucurăm că vom putea colabora şi în continuare, pentru că noi dorim ca limba română să fie auzită în Novo Selo în permanenţă”, a declarat primarul Predrag Škaljak.
Christina MEKAP
