Cuvânt la Botezul Domnului, al Sfântului Ignatie Briancianinov
Aşa a glăsuit către oameni Dumnezeu Tatăl Cel mai înainte de veci despre Dumnezeu Fiul Cel mai înainte de veci, atunci când Fiul, după voia Tatălui şi prin lucrarea Duhului, S-a înomenit din Fecioara şi a săvârşit mântuirea omenirii pierite. Fraţilor, să dovedim ascultare faţă de Fiul lui Dumnezeu, aşa cum o doreşte de la noi Dumnezeu, ca să odihnească asupra noastră harul dumnezeiesc!
Poate va spune cineva: „Aş fi vrut şi eu să Îl ascult pe Fiul lui Dumnezeu – dar cum aş putea asta, când au trecut deja aproape două mii de ani de când Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut pe pământ cu trupul şi a propovăduit învăţătura Sa cea atotsfântă?”.
Să fim mereu cu Hristos, să ascultăm neîncetat preadulcele Lui glas, să ne hrănim cu învăţătura Lui cea de viaţă făcătoare, este foarte lesne. Domnul Iisus Hristos petrece cu noi până acum. El petrece cu noi în Sfânta Sa Evanghelie, petrece cu noi prin mijlocirea Sfintelor Taine ale Bisericii, petrece prin pretutindeni-fiinţarea şi prin atotputernicia Sa, petrece în chip atotîmbelşugat, precum se cade să petreacă Dumnezeu, Cel Nemărginit şi Atotdesăvârşit. Domnul vădeşte petrecerea Sa împreună cu noi prin slobozirea sufletelor din robia păcatului, prin împărţirea darurilor Sfântului Duh, prin semne şi minuni multe.
Cei ce doresc a se apropia de Domnul şi a se însoţi cu El pe veci prin însoţirea cea atotfericită trebuie să înceapă această lucrare sfântă prin cercetarea cu toată osârdia a cuvântului lui Dumnezeu: prin cercetarea Evangheliei, în care e ascuns Hristos, din care vorbeşte şi lucrează Hristos. Cuvintele Evangheliei duh sunt, şi viaţă sunt (Ioan 6, 63). Ele prefac omul trupesc în om duhovnicesc, dând viaţă sufletului omorât de păcat şi de deşertăciunea vieţii. Ele duh sunt şi viaţă sunt: fereşte-te ca nu cumva să tâlcuieşti marele cuvânt al Duhului cu raţiunea ta cea târâtoare pe pământ; fereşte-te ca nu cumva să tâlcuieşti cuvântul cel preaplin de înfricoşata putere a lui Dumnezeu, aşa cum lesne se poate înfăţişa sufletului tău mort, inimii tale moarte, minţii tale moarte. Cuvântul rostit de Sfântul Duh e tâlcuit doar de Sfântul Duh.
Cei ce doriţi a va apropia de Domnul ca să ascultaţi învăţătura Lui cea dumnezeiască, ca sa fiţi înviaţi şi mântuiţi de El, apropiaţi-vă, staţi înaintea Domnului cu cea mai mare evlavie şi cu cea mai sfântă frică, aşa cum stau înaintea Lui sfinţii îngeri, heruvimii şi serafimii Lui! Prin smerenia voastră faceţi cer din pământul pe care staţi – şi Domnul vă va grăi din Sfânta Sa Evanghelie ca ucenicilor Săi iubiţi! Iar Sfinţii Părinţi, care au tâlcuit Sfânta Evanghelie cu darul Sfântului Duh, să vă fie îndrumători spre înţelegerea cea întocmai şi fără greş a Sfintei Evanghelii.
Nenorocit lucru este a te apropia de Evanghelie, de Domnul Iisus Hristos, Care trăieşte în Evanghelie, fără evlavia cuvenită, cu obrăznicie şi cu nădăjduire în sine. Domnul primeşte numai pe cei smeriţi, preaplini de conştiinţa propriei păcătoşenii şi nimicnicii, preaplini de pocăinţă, iar de la cei mândri Se întoarce. Întoarcerea feţei Domnului de la obraznicul ispititor – aşa-l numesc pe ascultătorul neevlavios, uşuratic şi rece – îl loveşte pe acesta cu moartea veşnică. De Dumnezeu insuflatul bătrân Simeon a vestit despre Dumnezeu-Cuvântul întrupat: Iată, Acesta este pus spre căderea şi scularea multora întru Israil, şi spre semnul căruia i se va zice împotrivă (Lc.2, 34). Cuvântul lui Dumnezeu e piatră, piatră de o mărime şi greutate nemăsurată, şi cel ce va cădea peste piatra aceasta va fi sfărâmat cu sfărâmare de nevindecat (Mt.21, 44).
Fraţilor, să fim ascultători evlavioşi şi lucrători ai Cuvântului lui Dumnezeu! Să arătăm supunere Tatălui Ceresc, Care din Sfânta Evanghelie a glăsuit către noi despre iubitul Său Cuvânt: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi! Pe Acesta să-L ascultăm! Pe Acesta să-L ascultăm şi bunăvoirea Tatălui Ceresc va odihni asupra noastră în vecii vecilor. Amin.
