Înainte de 1989, 2 Mai era „Ziua Tineretului UTC-ist” (UTC – Uniunea Tineretului Comunist din România, membri fiind toţi tinerii peste 14 ani).
Prin Legea 425 din 2004 se instituia Ziua Naţională a Tineretului în România – 2 Mai. ONU a stabilit, în 1999, data de 12 august drept Ziua Internaţională a Tineretului.
De la mulţi tineri aud opinii că „era mai bine «înainte»”. Dar ei nu au trăit acele vremuri, ştiu despre anii de dinainte doar din ce le povestesc părinţii sau bunicii…
Cine are astăzi până în 40 de ani avea cel mult 9 ani în 1989.
În continuare, voi prezenta o scurtă comparaţie statistică a costului vieţii între 2020 şi 1989.
Salariul mediu în 1989 era 3.000 de lei. Eu, fiind tânăr analist programator în 1989, aveam doar 2.400 de lei salariu, deci sub medie. Anul acesta, salariul mediu net a fost de 3.200 de lei – în ianuarie, înainte de pandemie. În continuare, rotunjesc la 3.000, deci consider că era egal cu cel din 1989.
Un autoturism Dacia 1300 costa 90.000 de lei. Astăzi, cu 90.000 de lei – aproape 20.000 de euro – cumperi două Dacia Logan cu toate dotările. Iar pentru a cumpăra un autoturism până în 1989 depuneai banii şi aşteptai 5 ani…
Un televizor Elcrom color costa 15.000 de lei şi te uitai la un singur program două ore pe zi. Astăzi trebuie să te gândeşti bine dacă ai un perete pe care să amplasezi un televizor care costă 15.000 de lei. Dar înainte de 1989 nu ajungeai să cumperi un televizor color; se făceau liste de priorităţi de către sindicat…
Un litru de benzină costa 9 lei, dar aveai „cartelă” de 20 de litri pe lună şi stăteai la coadă şi o lună în unele perioade…
Un kilogram de cafea boabe costa 200 de lei la „Alimentara” unde… nu se găsea, 450 de lei cumpărat la restaurant şi 1.000 de lei pe „piaţa neagră”… Un pachet de ţigări „bune” (Kent, Marlboro) ajunsese 100 de lei în 1989, şi le găseai doar pe „piaţa neagră”. Preţul de 21 de lei (valabil în anii ‘70) era doar „teoretic”.
O pereche de blugi „originali” costa 4-500 de lei în Vestul ţării (cumpărat din piaţa de la sârbi), dar la Bucureşti era peste 1.000 de lei.
Dar referitor la mâncare (unii spunând că erau „de lux” produsele amintite mai sus), un kilogram de carne (cu os) era 37 de lei. Un kilogram de zahăr – 9 lei. Un litru de ulei tot atât. O pâine costa ca şi acum, în funcţie de gramaj, până la 5 lei. Nu exista „pâine feliată”. 100 de grame de unt – 5 lei. Însă la carne, zahăr, ulei, unt sau ouă aveai „cartelă” – o limită lunară –, dar trebuia să stai la cozi de câteva ore ca să cumperi, dacă aveai noroc.
Dimineaţa la ora 4 se formau cozi la lapte…
Desigur că tinerii sunt afectaţi astăzi de nivelul chiriilor. Mai ales în oraşele mari. Dar este FALS ce povestesc unii că „Statul dădea apartamente” tinerilor. Se ÎNCHIRIAU garsoniere şi apartamente. Şi atunci, în anii ‘80“, cu „pile”. Cei mai mulţi tineri care se mutau în altă localitate, în centrele industriale, stăteau în „Cămine de nefamilişti”, majoritatea câte doi, trei sau patru în cameră… Tinerii nu prea puteau lucra în marile oraşe. Bucureştiul şi încă 18 sau 19 oraşe erau „Oraşe ÎNCHISE”. Poate aţi văzut filmul „Buletin de Bucureşti”… Înainte de 1989, sub 10% din apartamentele din blocuri erau proprietate personală. Cred că 5-7%.
Desigur că astăzi vârsta a treia (în curând şi eu voi ajunge în grupa de vârstă „de risc”) este mai afectată. Medicamentele costă mai mult. Nivelul pensiilor este mai mic decât cel din 1989, depinde însă de câţi ani ai lucrat, în ce domeniu etc. Costurile energetice poate erau mai mici, dar şi pentru că „se oprea curentul” de câteva ori pe zi şi nu aveai cum să consumi prea mult. La fel şi apa caldă şi căldura, la bloc.
Se spune că înainte de 1989 familiile „făceau economii”. Este adevărat. Dar dacă o familie de astăzi ar cumpăra ceea ce cumpăra o familie în 1989 ar ramâne cu bani. Gândiţi-vă dacă aţi cumpăra doar 1 kg de carne, 1 litru de ulei, 10 ouă, 1 kg de zahăr, 100 g de unt pe lună…
Nu erau taxe şcolare. Dar doar 10-15% din absolvenţii de liceu „intrau” la facultăţi. Nici astăzi studenţii foarte buni nu plătesc taxe.
Desigur că media de 3.000 de lei a salariului net provine astăzi din salarii minime şi din salarii foarte mari. Dar şi în 1989 era acelaşi lucru. Erau lucrători în agricultură, în Cooperativele agricole de producţie (milioane) care câştigau sub 1.000 de lei pe lună. Erau muncitori cu mai puţin de 2.000 de lei pe lună. Tinerii absolvenţi de facultăţi câştigau cel mult 2.500 de lei. Şi erau şi salarii foarte mari, de peste 6.000 de lei – în minerit, în construcţii, pe şantiere, unde se lucra în regim de 10 ore pe zi. Dar înainte de 1989 se lucra în regim de 6 zile pe săptămână, iar astăzi doar de 5 zile.
O comparaţie intermediară: în 1997 aveam salariu 200 de dolari, asta însemnând pe atunci un salariu „bunicel”. Inflaţia a fost în acel an de cca. 300%. Acum vorbim de inflaţie de 3% anual.
Voi fi criticat, contestat pentru acest articol, o ştiu foarte bine… Fiecare ne aducem aminte cu nostalgie de tinereţea noastră şi spunem „Ce vremuri faine!”. Dar bucuraţi-vă, tinerilor, ca nu aţi prins acele vremuri… Trăiţi astăzi într-o lume liberă, puteţi să vă alegeţi singuri viitorul, meseria şi locul în care să trăiţi, în care să mergeţi în vacanţe.
Problema cea mare este că înainte de 1989 nu erau vizibile diferenţele sociale. Chiar dacă cineva avea bani mulţi, nu putea arăta asta.
P.S. Numele staţiunii 2 Mai de pe litoralul românesc nu vine de la Ziua Tineretului. Numele vine de la 2 Mai – ziua „loviturii de stat” dată de A.I. Cuza în 1864.
Horia IRIMIA
tânăr în 1989
specialist în statistică