Ziua Eroilor României



„Neamul devine etern prin cultul eroilor”

Nicolae Iorga

Pomenirea celor căzuţi pe câmpurile de onoare a fost o îndatorire permanentă în viaţa poporului român. Din cele mai vechi timpuri, strămoşii noştri şi-au cinstit eroii, în ei regăsindu-se cele mai nobile calităţi şi virtuţi, pe care le-au păstrat urmaşii, veacuri de-ar rândul, ca pe cea mai autentică şi valoroasă moştenire.

Până la Primul Război Mondial, românii îşi pomeneau eroii în prima Sâmbătă a Morţilor din an. După război, ziarul „Neamul Românesc” propunea „Să se aşeze o sărbătoare naţională”, pentru ca „toţi să-şi plece fruntea şi să-şi aducă prinosul de admiraţie şi recunoştinţă pentru eroii cei mulţi ai naţiunii”.

În anul 1920, prin Decretul-Lege Nr. 1963, s-a legiferat comemorarea eroilor României, în Ziua Înălţării Domnului – proclamată Sărbătoare Naţională, care „Va aminti urmaşilor desăvârşirea înfăptuirii idealului naţional… «România Mare»”.

Legea asupra regimului mormintelor de război, promulgată la 31 mai 1927, stipula: „Comemorarea eroilor căzuţi în război se va face în fiecare an de Ziua Înălţării Domnului, care este decretată ca Sărbătoare Naţională. Această zi va fi sărbătorită de autorităţile româneşti în mod cu totul demn, prin organizări de Te-Deum-uri, procesiuni şi serbări cu înalt caracter naţional, la care vor participa instituţiile de stat şi particulare, fără deosebire de religie sau origine etnică”.

În perioada interbelică, grija pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi în război şi pentru locurile care adăpostesc rămăşiţele lor pământeşti a căpătat o formă organizată. La 12 septembrie 1919, a luat fiinţă „Societatea Mormintelor Eroilor căzuţi în Război”, transformată, în anul 1940, în „Aşezământul Naţional Regina Maria pentru Cultul Eroilor”, care a funcţionat până în anul 1948.

Acestei societăţi, cu sprijinul substanţial al Armatei, i se datorează realizarea, în anul 1923, a Mormântului Ostaşului Necunoscut, apoi a marilor Memoriale de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, Focşani, Mateiaşu, Târgu Jiu etc., construirea a sute şi mii de monumente închinate eroilor neamului românesc.

Prin Decretul Consiliului de Stat Nr. 117, din 23 octombrie 1975, s-a stabilit comemorarea pe plan naţional a celor căzuţi în războaie, în ziua de 9 mai – „Ziua Eroilor”.

După evenimentele din Decembrie 1989, s-a revenit, conform tradiţiei, ca „Ziua Eroilor” să fie sărbătorită la Praznicul Înălţării Domnului, decizie întărită prin Hotătârea Nr. 3490, din 14 aprilie 1990, a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, conducerea Ministerului Apărării Naţionale a declanşat o amplă acţiune reparatorie de reintroducere în Armată a valoroaselor tradiţii militare româneşti, a sprijinit înfiinţarea, în anul 1991, a Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, care în 1997 s-a transformat în Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” şi a preluat tradiţia cinstirii acestora.

Apelând la memoria documentelor şi a celor care au luptat în ultimul război mondial, s-a putut reconstitui tabloul vast şi tragic al preţului pe care românii l-au plătit pentru unitatea, independenţa, integritatea şi binele ţării, până la sacrificiul suprem. Numai în cele două războaie mondiale, totalul pierderilor umane înregistrate de România se cifrează la peste 2.175.000 de militari şi civili, dintre care 436.235 de morţi, 557.499 de mutilaţi, invalizi şi răniţi, 1.181.713 de prizonieri sau dispăruţi.

În memoria tuturor eroilor şi martirilor ce odihnesc în pământul ţării sau peste hotare, de Ziua lor – a EROILOR ROMÂNIEI –, noi, cei de azi, le suntem datori, nu numai cu evocarea şi pomenirea faptelor eroice, ci şi cu angajamentul intim – al urmaşilor de peste secole sau decenii – că, prin tot ce facem şi vom face pentru ŢARĂ şi NEAM, suntem, şi la nevoie vom fi, la înălţimea marelui lor sacrificiu.

Eroii nu ne părăsesc nicicând,

Li se aud profunzi, prin secoli, paşii,

Noi trecem toţi, dar ei rămân vibrând,

Mereu contemporani cu toţi urmaşii.

Eroii noştri-s aur sufletesc

Şi aripi scumpe înălţării noastre,

Pe cerul ţării, iată-i, odihnesc,

În chip de astre, cu vieţi de astre.

Col. (r) Andrei GHIDARCEA