De la Thassos, la Aghion Oros
Mergând cu ferry-boat-ul, de la Keramoti se ajunge în Thassos, insula cea mai nordică a Mării Egee. Acest mic paradis verde, care este unul dintre polii turistici ai Greciei, îşi datorează prosperitatea exploatării pădurilor şi minelor sale de plumb, fier şi antimoniu.
Zăcămintele de petrol descoperite în regiunea Prinos prevăd un profit considerabil pentru economia greacă. Aproape în întregime, insula este un muzeu conţinând numeroase vestigii ale Epocii clasice, când Thassos se afla în culmea gloriei. Săpăturile arheologice au scos la iveală vechea agora (piaţa), un teatru, un cartier de locuinţe, zidurile oraşului, acropola, Sanctuarul lui Pan şi multe alte vestigii interesante.
Această multitudine de monumente atestă prosperitatea extraordinară a Insulei Thassos în trecut, care a făcut-o să fie mărul discordiei între Atena şi Sparta. Printre oamenii iluştri din Thassos trebuie amintiţi pictorul Polygnote şi scriitorul Androsthene, cel care l-a urmat pe Alexandru cel Mare în campaniile lui. Cele mai interesante dintre vestigii sunt ale teatrului (construit iniţial în secolul al IV-lea), ale acropolei, pieţe, sanctuarelor lui Poseidon şi Dionysos etc. Muzeul găzduieşte câteva frumoase antichităţi din Epoca arhaică. Capitala insulei (Limin, sau Thassos) este un orăşel calm şi pitoresc, la fel ca şi satele de pe coastă şi din interiorul insulei.
Chalkidiki, cu cele trei peninsule ale sale – Casandra, Sithonia şi Agion Oros (Muntele Athos) – este una dintre cele mai pitoreşti regiuni ale Greciei. Combină peisajul montan cu litoralul tipic insular şi, în plus, oferă ocazia unei experienţe unice în felul ei – vizitarea satului monahal de la Muntele Athos. Graţie minunatelor sale plaje nisipoase, pădurilor de pini şi sătucelor cochete, în ultimii ani Chalkidiki a devenit o Meccă a turismului. Regiunea cea mai interesantă a acestei mari peninsule, care se întinde la sud-est de Salonic, este promontoriul ei răsăritean, Muntele Athos, numit în greacă Aghion Oros, ceea ce înseamnă Sfântul Munte.
În afară de Muntele Athos, vizitatorul nu trebuie să neglijeze să viziteze Biserica Sfântul Nicolae (Aghios Nikolaos) de la Polyghiros, vestigiile unei vechi acropole, la Arnea, Turnul bizantin de la Ierissos, Templul lui Zeus Ammon la Kallithea, o aşezare neolitică la Nea Olynthos, Turnul bizantin de la Uranoupolis, faimoasa Peşteră a Pietrelor Roşii (Kokkines Petres) în apropiere de Petralona, unde se întâlnesc fosile şi oseminte pietrificate de animale şi Oameni de Neanderthal sau ale unei perioade anterioare – micul canal Casandra.
Aghion Oros. În ciuda catastrofelor suferite de-a lungul istoriei lor milenare, aceste mânăstiri adăpostesc colecţii prestigioase de artă religioasă şi manuscrise, putând fi astfel considerate ca un ansamblu inegalabil de muzee bizantine. Unele dintre acestea sunt locuite chiar şi în zilele noastre. Muntele Athos permite, de asemenea, studierea dezvoltării arhitecturii şi picturii bizantine. Din punct de vedere arhitectural, bisericile sale sunt de acelaşi tip cu cele întâlnite la Meteora şi în Peloponez. Numeroasele picturi murale şi icoane care le decorează sunt de cea mai mare importanţă pentru studiul picturii bizantine.
Muntele Athos este o ciudată republică monahală autonomă, populată în exclusivitate de bărbaţi. Accesul este strict interzis femeilor. (Va urma)
Pagină realizată de Ştefan ISAC
