Atena

Construită în cea mai mare parte în cursul ultimilor patruzeci de ani, partea modernă a oraşului, în continuă expansiune, îşi etalează pădurea sa de imobile până la picioarele munţilor înconjurători şi până pe coasta occidentală a Atticii. Oriunde ţi-ai întoarce privirea, există ceva de văzut: o mare strălucitoare, munţi cu contur delicat, amprente de netăgăduit ale unui trecut îndepărtat sau realizări tehnologice ale secolului XX. Atena a fost iniţial locuită acum 6.000 de ani, de pelasgieni, şi mai târziu de ionieni, care s-au instalat în această fortăreaţă naturală, Marea stâncă a Acropolei, sau Oraşul de sus, după cum îi spun grecii. Oraşul s-a dezvoltat şi a fost consacrat zeiţei Atena, căreia îi poartă şi numele. A cunoscut prima sa înflorire în epoca miceniană (1600-1100 î.Hr.). La finele secolului al VI-lea î.Hr., tirania (probabil reagală) a fost înlocuită cu un regim democratic, care a condus la o civilizaţie fără precedent în istoria umanităţii. În secolul al V-lea î.Hr., sub guvernarea luminată a lui Pericle, Atena a atins apogeul cultural, economic şi militar, fapt ce a făcut ca această perioadă să fie numită ,,Vârsta de aur a Atenei”. În epoca elenistică, precum şi în cea bizantină, Atena a jucat un rol secundar. După eliberarea Greciei de sub jugul otoman, în 1834, Atena a fost proclamată capitala Statului Elen.

Acropole

Oriunde te-ai afla în Atena, privirea îţi este irezistibil atrasă de această imensă rocă de calcar, ce se ridică la 156 de metri deasupra oraşului, şi de delicatele coloane de marmură albă ale Parthenonului, care se detaşează pe albastrul cerului ca un simbol nemuritor al spiritului şi geniului uman. Săpăturile arheologice efectuate pe Acropole au relevat că această stâncă sacră a fost locuită încă din epoca neolitică, cu 6.000 de ani în urmă. Mai întâi pelagienii, apoi ionienii au venit să se stabilească aici, trăind în peşteri, în special pe versantul de nord, pe timp de pericol căutând refugiu pe culme. Atrase de izvoarele naturale ale Acropolei, diferite triburi au ocupat pantele naturale ale colinei, apoi încet, încet, regiunile înconjurătoare, ca Pnyx, Agora, Keramicos. În acest fel, până la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr, Atena a ajuns să se întindă până la picioarele Munţilor Lycabettus şi Ymittos. Primele temple din piatră au fost construite la începutul secolului al VI-lea î,Hr., înlocuindu-le pe cele din lemn. Parthenonul a fost dedicat zeiţei Atena, unele dintre sculpturile acestuia fiind găzduite de Muzeul Acropolei. În timpul Războaielor medice, Acropole a fost în întregime golit (480-479 î.Hr.). Monumentele splendide pe care le vedem azi aici datează din perioada marilor lucrări de reconstrucţie întreprinse de către Pericle (460-429 î.Hr.). De atunci, Acropole a rămas mai mult sau mai puţin intact, în profida fortificaţiilor, înfrumuseţărilor şi transformărilor făcute de diferiţi cuceritori. În 429 d.Hr., templul a fost transformat în biserici creştine ortodoxe şi mai târziu, sub ocupaţia turcească, a fost moschee. În timpul asediului Atenei de către veneţieni, în 1687, unele dintre clădiri au fost parţial distruse de obuze şi de focul ce a durat două zile. (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC