Get Adobe Flash player

Travertinul, ultimul nobil de Caransebeş

Vizualizari: 127


Sâmbătă, 6 iulie, platoul din vecinătatea Pensiunii Kolping a găzduit vernisajul celei de a XVI-a ediţii a Simpozionului Internaţional de Sculptură Monumentală de la Caransebeş, cea de a treia şi ultima în care materialul folosit de cei zece artişti veniţi în municipiu de pe trei continente a fost travertinul. Au fost prezenţi la manifestare reprezentanţi ai administraţiei locale, precum şi iubitori de cultură şi frumos din municipiu, dar şi din localităţile din jur.
În deschidere, Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”, le-a amintit celor prezenţi că în aceeaşi zi de 6 iulie s-au împlinit şi 154 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Caransebeşului, un reper cultural şi spiritual al acestei zone. De asemenea, managerul instituţiei a ţinut să precizeze că ediţia din acest an a simpozionului s-a născut greu, el povestind cum în 2018, fiindcă nu au fost suficienţi bani, s-a cumpărat doar roca, iar anul acesta organizatorii au chemat şi artiştii, pentru a-i da formă.
„Aceşti oameni pe care îi aveţi acum în faţă sunt disputaţi de toate cele 80 de mari simpozioane care se întâmplă în fiecare an la nivel internaţional, printre cei prezenţi la Caransebeş numărându-se chiar Liu Yang, preşedintele International Sculpture Symposium Alliance – Alianţa Internaţională a Simpozioanelor de Sculptură. La un moment-dat ne-am trezit cu bugetul făcut harcea-parcea, de fapt acest simpozion, teoretic, din punct de vedere legal şi administrativ, nu trebuia să se mai facă. Atunci, m-am uitat mai mult spre omul, decât spre primarul Felix Borcean, iar el mi-a spus că mergem înainte. Apoi, a intervenit Dumnezeu, pentru că El şi-a dat seama că în atâtea şi-atâtea secole arta L-a glorificat”, a spus Ioan Cojocariu.
La rândul său, primarul Felix Borcean a amintit despre greutăţile întâmpinate în organizarea simpozionului din acest an, precizând că el nu ar fi avut niciodată loc fără eforturile conjugate ale lui Ioan Cojocariu şi Eugen Petri, coordonatorul şi curatorul taberei de la Caransebeş. Edilul a mai vorbit despre întâlnirea pe care a avut-o cu un fost primar din Avrig şi cu proprietarul german al Castelului Cantacuzino din Buşteni, doi pasionaţi colecţionari şi promotori de artă. „Le-am spus că noi facem lucrul acesta de ani buni, şi totuşi în oraşul nostru oamenii parcă nu apreciază aşa cum se cuvine ce se întâmplă la Caransebeş. Recunosc că, la un moment-dat, şi eu am avut această îndoială, ca primar, nu ca om, pentru că primeam din toate părţile înţepături din cauza numărului mare de statui, spunându-mi-se că oraşul e plin de monumente, unde le mai punem, cheltuim banii pe astfel de simpozioane, şi, într-adevăr, şi eu am avut o reţinere dacă e bine sau nu să continuăm cu aceste simpozioane. De aceea, anul trecut, în principal din motive financiare, am întrerupt şirul acesta al taberelor de sculptură de la Caransebeş, dar ceea ce am văzut anul acesta şi ce au făcut aceşti oameni m-au convins că da, arta trebuie să aibă viitor la Caransebeş. Caransebeşul este deja un oraş cultural, este deja foarte cunoscut, şi ar fi păcat ca noi, cei care ne ocupăm de destinele sale acum, să întrerupem acest frumos ciclu cultural”, a spus Felix Borcean.
Edilul a mai adăugat că la Caransebeş s-a încheiat „Epoca de Piatră” şi, probabil, de la anul, va începe „Epoca Fierului”, aşa cum s-a întâmplat şi în istoria omenirii. Ioan Cojocariu l-a completat, afirmând că a vorbit deja cu directorul general şi cu directorul-adjunct de la Combinatul siderurgic reşiţean TMK, aceştia comunicându-i că ar fi onoraţi să poată sponsoriza ediţia din 2020, în care se va lucra în metal, a simpozionului de la Caransebeş, alături de firmele locale Chiulan şi Caromet.
Despre sculptori şi lucrările lor a vorbit criticul de artă Marius Tiţa, redactor-şef la Radio România Internaţional. Acesta s-a referit la încântarea şi entuziasmul date de participarea la acest simpozion, precum şi despre condiţia artistului, aceeaşi din vechime şi până în ziua de azi. „Avem aici zece lucrări de artă, şi când spun asta folosesc deplinul sens la expresiei «lucrări de artă» şi întreaga dimensiune înaltă a acesteia. Sunt zece lucrări, făcute de zece sculptori, de obicei erau unsprezece, ele adăugându-se unei frumoase tradiţii, care spune foarte multe. Au fost cicluri, de marmură, de andezit, iar acum a fost travertinul, de trei ori câte unsprezece, pentru ca în final să fie 33 de lucrări, eu cred că deloc întâmplător. Avem aici o serie de simboluri, pentru că creaţia plastică, în primul rând, creaţia spirituală, este o formă iniţiatică, o formă care ne transpune în alte medii, ne scoate din acest cotidian tumultuos şi ne transpune într-o sferă înaltă, acolo unde trebuie să fim, şi suntem, cu siguranţă, la Caransebeş. Iată, azi îi vedem şi pe artişti. E un lucru nemaipomenit să-i vezi pe artişti, mai ales când e vorba de artişti veniţi de departe, este aici o adevărată tabără internaţională”, a spus Marius Tiţa.
Criticul bucureştean a mai precizat că nu contează cât costă un asemenea simpozion, câştigul de vizibilitate şi de prestigiu al Caransebeşului fiind unul uriaş şi imposibil de cumpărat cu bani.
Până acum – a spus şi sculptorul Eugen Petri –, la taberele organizate la Caransebeş au participat artişti din 40 de ţări, făcând din ele cele mai mari simpozioane de sculptură din România şi din partea centrală şi estică a Europei. „De fapt, niciunde în Europa nu se mai fac simpozioane de asemenea anvergură, existând mai mult asociaţii care se chinuiesc să acceseze bani pentru a aduce cinci, şase sculptori. Dumneavoastră, cei care sunteţi aici, sunteţi martorii şi totodată cei care vor spune copiilor şi nepoţilor că la Caransebeş s-a întâmplat un lucru extraordinar, de o importanţă care depăşeşte graniţele ţării”, a mai spus coordonatorul simpozionului.
Sculptorul chinez Liu Yang a înmânat, apoi, trei Diplome de onoare primarului Felix Borcean, lui Ioan Cojocariu şi lui Eugen Petri.
În încheiere, cei zece artişti care s-au luptat cu piatra timp de trei săptămâni la Caransebeş, respectiv Giorgie Cpajak din Serbia, Alar Ehsan din Siria, Liu Yang şi Zhao Yong din China, Jamal Hasan din Israel, Marie-Joseé Leroux din Canada, Joel Thépault din Franţa, Miguel Isla – Spania, precum şi Eugen Petri şi Răzvan Mincu din România, au primit diplome şi suvenire ca semn de apreciere a trecerii lor prin Caransebeş şi a faptului că şi-au lăsat o parte din talentul şi sufletul lor în oraşul de pe malurile Timişului şi Sebeşului.
Pentru contribuţia adusă la buna desfăşurare a simpozionului au mai primit diplome Petrică Vela, Aurel Mucenica şi Gheorghe Busuioc, toţi trei angajaţi ai Casei de Cultură „George Suru”.
Sonia BERGER

Traducere