Get Adobe Flash player

efta

Efta Botoca (II)

În primul său disc Electrecord, cu 13 melodii imprimate, a fost acompaniat de Orchestra Radioteleviziunii, dirijată de George Vancu (Cârligul, Cărăbăşeasca, Piperiu, Măriuţa, Pup de crin – doină, Ardeleana din Jebel, Pe loc, Jocul mândrelor, Joc de doi, Ardeleană, Urâtu-mi cere inel – doină, Judecata, Şchioapa, Dudurica.) În anul 1959, pe când Efta Botoca era violonist-solist în Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu”, naistul Fănică Luca l-a dus pe tânărul de atunci Gheorghe Zamfir la o repetiţie, să asculte câteva melodii. Acolo l-a cunoscut Zamfir pe Botoca. Iată ce a scris mai târziu maestrul Gheorghe Zamfir pe coperta discului Electrecord cu Efta Botoca: „Atunci l-am ascultat pentru prima oară pe Efta Botoca, care prin sunetul, arcuşul şi repertoriul său unic m-a fermecat şi mi-a dat senzaţia de înalţare şi purificare, făcându-mi sufletul de adolescent să vibreze, aşa cum numai florile vibrează când cade roua. Ani de zile l-am urmărit pe nevăzute… Pentru ca în anul 1972, când mă pregăteam pentru marile turnee, să-l solicit să mă-nsoţească. A acceptat cu bucuria pe care o încearcă un copil când i se dă cadoul mult visat. Şi am plecat… Ani şi ani l-am urmărit din culisele scenelor lumii, în sălile de concert, ani şi ani l-am simţit alături, vibrând împreună în doinele şi jocurile noastre nemuritoare. Plângeam deseori, acompaniindu-ne şi zburdând prin sârbe, ardelene, jocuri de doi, sau bocete.

În orchestra lui Gheorghe Zamfir a cântat alături de bănăţenii Aurel Dorin Cuibariu si Pavel Cebzan, atât ca solist, cât şi ca priceput acompaniator. Pe disc sunt imprimate 12 melodii, acompaniat de mica orchestră a maestrului Gheorghe Zamfir (Vară, vară, primavară – doină, Doina Magdalenei Birăescu, Brâul lui Roşu, Joc de doi al lui Nicolae Botoca, Mărie, Mărie – doină, Ardeleana din Unip, De doi, Sus pe culmea dealului – doină, Ardeleana din Timiş, Cântecul miresei, Brâu din Jebel, Munte, munte, brad frumos). În acea perioadă a făcut turnee în Anglia, Austria, Australia, Africa de Sud, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Spania, SUA, Noua Zeelandă, Tasmania etc. A concertat în cele mai vestite săli de spectacole din Europa şi din lume: Sala Olimpia din Paris, Beethoven Halle din Berlin, Opera Hans din Viena, Kennedy Theatre din Los Angeles, Palatul Naţiunilor Unite din New York, La Grand Theatre de Quebec din Canada, Palatul Parlamentului Canbera şi multe altele. Pe melodia sa de nai, editată de Chappell din Paris, sub titlul „Traite du nai roumain”, Gheorghe Zamfir a scris o dedicaţie pentru Efta Botoca: „Iubitului meu Efta Botoca, cel mai mare violonist al românilor, cu credinţa ca-ntr-o zi va fi cunoscut, ca fiind deasupra celor ce n-au meritat, şi că încercările sale, ca şi ale mele, vor fi scopul nostru, al tuturor”, Paris, 16 iulie 1975. La invitaţia personală a împărătesei, s-a ţinut un concert la Casa împaratului Hirohito al Japoniei. Continuă să citești

Efta Botoca

Lăutari de altădată

Efta Botoca

Pasiunea pentru muzică este cunoscută în Banatul timişean ca o preocupare permanentă, încă din vremuri străvechi. Se poate vorbi de un adevărat climat muzical, specific bănăţean. Cei care au întreţinut de-a lungul vremurilor acest climat au fost muzicanţii ţărani. Ei au cultivat şi păstrat muzica populară, nu ca pe o simplă îndeletnicire profesională, ci au cântat din pasiune la nunţi, botezuri, petreceri, onomastici, rugi, hore, baluri. O caracteristică generală a vechilor muzicanţi bănăţeni a fost darul, dar şi meritul lor de a şti să transmită, în cea mai veritabilă formă, creaţia muzicală a ţăranilor noştri, ei înşişi fiind ţărani. Primul lăutar cunoscut în Jebel, dar şi cel mai vestit în acea perioadă, a fost ţăranul Ioan Stoia, poreclit Boghici (1889-1944). Un alt lăutar născut în Jebel, în anul 1895, şi decedat în 1969, a fost Ion Laica.

Cel mai important lăutar, cel care a scos la iveală multe din melodiile specifice repertoriului instrumental vechi din Jebel şi din satele din jur, a fost însă renumitul violonist Efta Botoca. El s-a născut la 23 septembrie 1925, în localitatea Jebel, din părinţii Petru şi Icoane Botoca, de profesie agricultori. A mai avut doi fraţi mai mici, Aurel şi Petru. Efta Botoca şi-a petrecut copilăria şi câţiva ani ai tinereţii în Jebel. De mic a îndrăgit vioara. Unchiul Nicolae, care a fost căsătorit în Unip, venind odată în vizită la fraţii din Jebel, a adus şi vioara cu el. Copilul Efta nu s-a mai dezlipit de lângă ea. Şi-ar fi dorit şi el una, dar de unde bani?! Tata Petru, care era ţaran sărac – cu puţin pământ –, mai lucra din când în când la moara şi presa de ulei din localitatea Liebling, alături de fratele Nicolae. Până una-alta, micuţul Efta cânta din beţe suprapuse, imitând vioara şi arcuşul. Aceste beţe au fost înlocuite cu tulpini de porumb (tulei), pe care le-a scrijelit înte-un anume fel şi scoteau un scârţâit. Continuă să citești

Traducere