O întrebare pe care unii părinţi ai copiilor cu vârste pre-adolescente din Caransebeş şi-o ridică, pe bună dreptate, este „Unde aş putea să-mi duc copilul pentru a desfăşura o activitate extra-şcolară?”. Şi există variante care să satisfacă atât copiii, cât şi părinţii, în funcţie de preferinţele fiecăruia. Astfel, se poate opta pentru practicarea unui sport, fie el judo, volei, atletism, înot sau fotbal, sau pentru alte tipuri de activităţi: canto, desen, studierea unui instrument muzical.

Însă, de doi ani de zile, în municipiul de pe Timiş şi Sebeş există şi un alt fel de activitate: Atelierul Antiplictiseală. Aşa cum îi spune şi numele, copiii care merg aici nu se plictisesc niciodată, pentru că voluntarele care organizează activităţile acestui atelier, Simona Ţimonea (avocat) şi Mihaela Pral (învăţătoare), cu ajutorul Asociaţiei „SIM.ŢIM la fel”, au tot felul de idei, care de care mai interesante, plăcute şi educative în acelaşi timp. Cu o periodicitate care variază în funcţie de vacanţele şcolare (o dată-de două ori pe săptămână în timpul şcolii, şi de luni până vineri în vacanţe), din spaţiul pus la dispoziţie de Societatea Femeilor Ortodoxe, se aud râsete de copii fericiţi.

Activităţile desfăşurate aici sunt din cele mai diverse, fiecare având şi un anume grad de dezvoltare personală a copiilor. Copiii învaţă să confecţioneze diferite obiecte din materiale din cele mai diferite: de la propria bucată de plajă, la care s-au folosit scoici aduse chiar de ei de la Mare, la felicitări, coroniţe etc. Pictura este şi ea la înălţime, copiii experimentând pictatul cu materiale mai puţin ortodoxe, cum ar fi oja de unghii. Gătitul este şi el parte din activităţile pe care cei mici le fac sub atenta supraveghere a adulţilor. Nu se gătesc sarmale sau friptură, dar se degustă cu plăcere o salată de fructe făcută pe loc, sau chiar clătite cu căpşuni, atunci când e sezonul. Dansul, cititul şi jocurile de grup sunt şi ele printre activităţile care îi încântă pe copii. Experimentele ştiinţifice simple, pe bază de bicarbonat de sodiu, boia şi oţet, de exemplu, sunt foarte apreciate de copii. S-au făcut chiar şi excursii cu cortul sau cu bicicleta!

„Mamă, mă plictisesc!”

„Când am auzit asta venind din gura propriei mele fiice, Maria, la numai opt ani, am început să caut prin oraş un gen de activitate care să-i suscite interesul. Negăsind nimic, mi-am propus să încerc să fac eu ceva în acest sens. Şi, pentru că se apropiau Sărbătorile Pascale, am apelat la Mihaela Pral şi i-am propus să încercăm să adunăm copiii şi să facem nişte decoraţiuni de Paşte”, a spus Simona. „Am fost sceptică la început… Mai ales că se punea problema de un spaţiu pentru desfăşurarea unei asemenea activităţi. Dar, văzând entuziasmul Simonei, am zis să încercăm”, a declarat Mihaela. Aşa că au găsit spaţiul necesar şi au făcut decoraţiuni de Paști…

După această primă tentativă, care a avut un oarecare succes, a durat până în luna iulie 2015, ca activitatea Atelierului Antiplictiseală să se desfăşoare cu regularitate. „Am avut emoţii că nu va veni nimeni, chiar dacă totul era gratuit!”, spune Simona. „De atunci, au trecut prin atelier zeci de copii… Nu toţi în acelaşi timp, pentru că nu e loc, dar, cu o medie de 10 participanţi la început, am ajuns la 20 de suflete care se bucură de întâlnirile de joia după-amiaza”, zice Mihaela (n.a. – pentru detalii exacte asupra zilei, cei interesaţi pot accesa pagina de Facebook a Atelierului Antiplictiseală – https://www.facebook.com/AtelierAntiplictiseala/?fref=ts).

„Cel mai mic copil care a venit a avut 4 ani”

Copiii care vin aici sunt de toate vârstele, de la pre-şcolari, la elevi de gimnaziu. Cei mari îi ajută cu drag pe cei mici la activităţile care necesită un anume grad de îndemânare. „Mie îmi place să vin aici pentru că facem tot felul de lucruri interesante şi nimeni nu ne ceartă dacă greşim”, spune Alina. „Eu sunt încântată, pentru că dansăm şi cântăm!”, spune Denise. „Când eram mai mic, veneam mai des, acum şcoala îmi ocupă mai mult timp… Însă reuşesc să mai vin din când în când, pentru că îmi place să îi ajut pe cei mai mici decât mine. E distractiv şi îmi amintesc cu drag că nici eu nu am ştiu să fac un nod sau să înfăşor un ghem de aţă de pe un scul”, zice Constantin. „Să ştiţi că şi citim aici!”, ţine să îmi precizeze Robert. „Mie mi-ar plăcea să facem mai multe chestii de băieţi – de exemplu să construim un robot!”, spune şi Alexandru.

„Ne bucurăm de fiecare activitate desfăşurată!”

„După doi ani, putem spune că am avut succes cu atelierul nostru. Ne bucurăm unii de alţii! Ne simţim bine împreună! Este un alt fel de activitate. Oricine este binevenit. Orice material este binevenit! Pentru că, după ce am consumat toate materialele avute pe acasă, am apelat la alţi voluntari să ne ajute cu diferite materiale utilizate în activităţile noastre!”, finalizează Mihaela. „Într-o lume ce se schimbă la viteze luminice, ne dorim să diversificăm şi activităţile atelierului nostru. În sensul că, de exemplu, vrem să organizăm activităţi în care să implicăm şi părinţii. Avem multe proiecte, dar vrem să vă surprindem cu ele!”, zâmbeşte ştrengăreşte Simona.

Cei care cred că prin voluntariat se pot face activităţi minunate cu şi pentru copii, pot redirecţiona 2% din impozitul anual pe venit către Asociaţia „SIM.ŢIM la fel”.

Christina MECAP