Adrian Ardet
Începând cu luna martie, săpăturile arheologice la nivelul aşezării neolitice descoperite în zona cartierului caransebeşean Balta Sărată vor fi reluate, ele urmând să fie efectuate de o echipă de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă. Această decizie are la bază ideea că în respectivul perimetru urmează să fie construită şoseaua de ocolire a municipiului, iar instituţiile implicate în această operaţiune nu doresc să fie afectat Repertoriul arheologic naţional. (V. Popescu)
Săpăturile arheologice la nivelul aşezării neolitice descoperite în trecut în zona cartierului caransebeşean Balta Sărată vor fi reluate începând cu luna martie a anului în curs. Săpăturile vor fi efectuate de o echipă condusă de cercetătorul ştiinţific doctor Adrian Ardeţ, de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş. Decizia reluării acestor săpături pleacă de la ideea că în respectiva zonă urmează să fie construită şoseaua de ocolire a urbei de pe Timiş şi Sebeş, astfel încât se impune analizarea cu atenţie a perimetrului în cauză, pentru că nu se doreşte afectarea Repertoriului arheologic naţional.
În trecut, în zona fostului Poligon militar din cartierul Balta Sărată au fost descoperite urmele unei aşezări de mari dimensiuni, din perioada neolitică, aparţinând Culturii Vinca. În urma acestei importante descoperiri, datate cu aproximaţie în perioada anilor 4800-4600 d. Hr., cercetătorii au avut şansa să stabilească cronologia neoliticului din sud-vestul României.
Epoca neolitică începe odată cu practicarea agriculturii şi se încheie cu apariţia metalurgiei specializate în Epoca Cuprului. Termenul de „neolitic” nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar fi uneltele din piatră lustruită, practicarea agriculturii şi domesticirea animalelor.
În ultima perioadă, cercetătorul ştiinţific doctor Adrian Ardeţ, de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, a dezvoltat o intensă muncă de cercetare, ce s-a concretizat prin publicarea unor studii în volume sau reviste de specialitate. Este vorba despre lucrarea intitulată „Tibiscum, de la Paleocreştinism la Centrul Eparhial”, ce a fost inclus în materialul denumit „Rugăciune şi Teologie”, editat sub egida Episcopiei Caransebeşului. Un alt studiu publicat de arheologul caransebeşean este rezultatul participării la un Congres de specialitate în Croaţia, iar materialul în cauză este legat de descoperirea unui nou tip de amforă în Dacia. De asemenea, în cursul acestui an, Adrian Ardeţ intenţionează ca, alături de profesorul universitar Radu Ardevan, de la Universitatea „Babeş-Boliyai” din Cluj-Napoca, să lanseze volumul denumit „Monede romane de la Tibiscum”.
Între alte activităţi derulate în momentul de faţă de către echipa Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş se află şi cele de elaborare a cataloagelor expoziţionale de etnografie şi arheologie, precum şi a ultimului număr al Buletinului ştinţific al instituţiei, denumit „Tibiscum”.
Totodată, se execută lucrări de restaurare şi conservare a materialului arheologic descoperit în campaniile de săpături derulate în cursul anului 2009 în zona localităţilor Jupa, Iaz şi Zăvoi. Din acest punct de vedere, pentru cercetătorii caransebeşeni, anul trecut a fost unul extrem de prodigios, cu o serie de descoperiri arheologice de senzaţie. În primul rând, este vorba despre ruinele unui palat roman ce se află lângă cimitirul comunal din localitatea Zăvoi, lucrări la care o contribuţie importantă şi-a adus-o şi primarul Antonie Bunei. Cel mai probabil, palatul din fosta aşezare „Agmonia”, ale cărui structuri sunt foarte bine conservate, a fost construit în toamna anului 101, după Hristos, în timpul Primului Război Daco-Roman, desfăşurat între anii 101-102, după Hristos.
Echipa condusă de arheologul caransebeşean Adrian Ardeţ a descoperit aici, pe o suprafaţă totală de peste 500 de metri pătraţi, fundaţiile unei săli de aproximativ 80 de metri pătraţi, o baie, o piscină, intrarea în imobil, alături de curtea interioară a construcţiei, unde se află canalele de scurgere a apelor, pavate cu cărămidă şi acoperite la rândul lor cu lespezi de piatră. Totodată, în această locaţie au fost descoperite şi bazele unui edificiu-monument.
Cea de-a doua descoperire importantă pentru anul trecut este plasată în apropierea satului Iaz. Săpăturile efectuate aici de echipa Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă au scos la iveală ruinele unui magazin roman situat pe principala arteră comercială „Decumanus Maximus”, care traversa fosta aşezare „Tibiscum”, din partea vestică către est. Din această arteră s-au mai păstrat în prezent aproximativ 400 de metri lungime, cu urmele clădirilor aflate pe ambele părţi ale acesteia, în vreme ce ruinele magazinului roman sunt dispuse pe o suprafaţă de aproximativ 400 de metri pătraţi.
Vasi POPESCU
