În componența Academiei Române se regăsește și Comitetul român de istoria și filosofia științei și tehnicii, care are o filială la Craiova, aceasta fiind condusă de prof. dr. inginer Gheorghe Manolea în calitate de președinte și de prof. dr. inginer Simona-Mariana Crețu în calitate de secretar.
În colaborare cu Facultatea de Mecanică a Universității din Craiova, această filială a organizat în 22 septembrie conferința cu tema Istoria școlilor normale din România – Ștefan Velovan și Școala normală din Craiova. Data conferinței a coincis cu cea a nașterii celui comemorat, Ștefan Velovan, în localitatea Rusca Montană, în urmă cu 171 de ani. Pentru cititorii noștri fideli, redăm câteva date mai importante din viața și activitatea acestuia.
A fost fiul preotului Nicolae Velovan și al Drăghinei Velovan, născut în 22 septembrie 1852 și botezat trei zile mai târziu. După studiile primare urmate în satul natal a urmat cursurile gimnaziale la Timișoara, absolvite cu rezultate remarcabile în anul 1872. În același an s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, primind un stipendiu (bursă) de la Fundațiunea lui Gojdu în urma unui concurs, președintele acesteia fiind episcopul caransebeșean Ioan Popasu. Sprijin financiar a mai primit în timpul studiilor universitare și de la Consistoriul diecezan din Caransebeș, dar și de la corpul profesoral al facultății vieneze, ca urmare a rezultatelor obținute în urma examenelor. Episcopul Ioan Popasu a fost cel care a manifestat un interes deosebit pentru asigurarea fondurilor bănești necesare studentului Ștefan Velovan, deoarece situația materială a familiei nu permitea acoperirea cheltuielilor elementare de trai la Viena în perioada 1872-1876. Același episcop l-a îndemnat să urmeze o supraspecializare în domeniul pedagogiei la Institutul pedagogic universitar din Gotha în anul universitar 1876-1877. Cursant eminent, i s-a încredințat la Gotha organizarea cursurilor practice ale studenților. În acești ani de studenție a asimilat cunoștințe temeinice în domeniile filosofiei, pedagogiei și psihologiei, captându-i atenția operele lui Johann Friedrich Herbart (1776-1841), împărtășită și de profesorii săi Robert Zimmermann și dr. A. Kehr, de care s-a simțit apropiat, metodele acestora fiind implementate mai târziu în activitatea didactică.
Întors în Banat, la Caransebeș, episcopul Ioan Popasu l-a numit în toamna anului 1877 profesor de pedagogie și diriginte (director) al Institutului pedagogic diecezan, instituție școlară care sub direcțiunea sa se va impune repede între celelalte institute de profil, din păcate puține la număr, din Transilvania și Banat. Prin știință și dăruire, s-a impus foarte repede între colegii de cancelarie, unii elevi lăsând mărturie peste timp despre stilul său modern de predare și despre ținuta sa academică. I-au fost colegi de cancelarie nume celebre ale școlii și culturii românești, precum dr. Ioan Paul, Patriciu Drăgălina, Vasile Goldiș, Enea Hodoș și Antoniu Sequens.
În cei 16 ani de activitate didactică la Caransebeș (1877-1893), impunând stilul său propriu de predare, cunoscut în epocă drept velovanism post herbartian, Ștefan Velovan a publicat studii de pedagogie și psihologie în Foaia diecezană și Convorbiri literare, revista de suflet a lui Titu Maiorescu, adăugând aici și studii de logică și morală, apoi în revista Romänische Revue a enciclopedistului dr. Corneliu Diaconovici, în Almanahul societății literare „România Jună” din Viena, dar și în reviste de profil din Germania, precum Zietschrift für exakte Philosophie. Astfel, a devenit cunoscut în lumea științifică din toate provinciile românești, dar și în străinătate, studii care l-au așezat printre pionierii pedagogiei românești moderne. Între anii 1882-1893, la insistențele lui Titu Maiorescu, nepotul de soră al episcopului Ioan Popasu, Maiorescu fiind atunci ministru al Comerțului, a cercetat în Austria modul de organizare al învățământului comercial, Velovan redactând un proiect pentru introducerea acestei structuri în România, care în 1893 a fost votat de către Parlament.
În octombrie 1893, la insistențele aceluiași Maiorescu, va trece în România ca profesor de pedagogie și director al Școlii normale de învățători „Carol I” din București, mutată apoi la Câmpulung-Muscel în 1894, și la Școala normală de învățători din Craiova începând din toamna anului 1896, aici funcționând neîntrerupt până în vara anului 1926, când s-a pensionat, adunând 49 de ani puși în slujba învățământului pedagogic din România. După pensionare va reveni în Banat, așezându-se la Rusca Montană, unde își construise o frumoasă vilă, care a fost dărâmată din păcate în urmă cu câteva decenii din neglijența autorităților locale. A decedat la Rusca Montană în 26 iulie 1932, fiind înmormântat în cimitirul istoric din Caransebeș la solicitarea orășenilor, în semn de recunoștință pentru opera sa de cărturar, om de știință și patriot.
La fel de laborioasă a fost activitatea sa și în Bănie, unde a beneficiat de condiții optime pentru aplicarea principiilor și metodelor sale psiho-pedagogice. A beneficiat la Craiova de o clădire nouă, modernă, edificată în anul 1893, astăzi fiind declarată monument istoric, de locuință în incintă și de un colectiv în care s-a impus fără multă greutate datorită stilului său de a fi.
Înscriindu-se printre personalitățile de frunte ale Craiovei, lăsând impresii de neuitat printre colegi și foștilor elevi între anii 1896-1926, craiovenii, cei de astăzi, au ținut să-l comemoreze, alegând drept loc al desfășurării conferinței tocmai clădirea în care a activat, în fața căreia se află bustul său realizat de către pictorul Anghel Chiciu (1883-1963) în anul 1938, fiind ridicat prin grija foștilor colegi și elevi. Emblematica clădire a fostei Şcoli normale de învățători și a Şcolii de aplicație pe care a condus-o adăpostește astăzi Facultatea de Mecanică, multe dintre cadrele acesteia implicându-se în comemorarea lui Ștefan Velovan. Pe lângă prof. dr. inginer Gheorghe Manolea și prof. dr. inginer Simona Mariana Crețu, deja menționați, la reușita manifestării științifice au contribuit decan prof. dr. inginer Ilie Dumitru, conferențiar dr. Alina Duță și prodecanul Cristian Burada. Cadre didactice în activitate sau în pensie de la Colegiul național pedagogic „Ștefan Velovan” au prezentat comunicări despre prezentul și viitorul acestei instituții cu un trecut atât de bogat, amintindu-i pe profesorii dr. Ionuț Pătularu și Ovidiu Bărbulescu.
Despre Ștefan Velovan – omul și epoca lui a conferențiat dr. Adrian Michiduță, care a lansat cu acest prilej o nouă carte, intitulată Ștefan Velovan. Introducere în psihologia pedagogică, ediție critică, studiu introductiv, note și comentarii asupra acestui tratat. Despre această nouă carte care pune în valoare concepția pedagogică a lui Ștefan Velovan, gândită încă din perioada caransebeșeană au vorbit prof. Nicolae Marinescu, prof. dr. ing. Gheorghe Manolea, prof. Mihaela Alexandrina Popescu și prof. dr. ing. Simona Mariana Crețu, cea care la începutul lunii septembrie a poposit atât la Caransebeș, cât și la Rusca Montană, pe urmele lui Ștefan Velovan și ale familiei sale.
Celor din Craiova li s-a alăturat la acest eveniment de ținută și semnatarul acestor rânduri, care a prezentat comunicarea Ștefan Velovan – un pedagog de seamă al Banatului.
În timpul conferinței, pe două ecrane se proiectau alternativ imagini din Rusca Montană, cu școala care poartă numele lui Ștefan Velovan, și din biblioteca Episcopiei Caransebeșului, deținătoarea unui tezaur de carte veche și rară, care se lasă încă descoperit de către cercetători.
Un grup de elevi de la Seminarul teologic din Craiova a deschis manifestarea intonând lângă bustul lui Velovan imnul Deșteaptă-te, române, atât de drag celui care fusese la Caransebeș și președinte al Reuniunii române de cântări și muzică. Un alt grup de eleve de la Colegiul național pedagogic „Ștefan Velovan”, îmbrăcate în frumoase costume populare oltenești, au prezentat lucrări muzicale moderne, dar și câteva cântece populare din Oltenia.
A fost vernisată și o miniexpoziție de carte, documente, fotografii și publicații despre Ștefan Velovan și învățământul pedagogic din Craiova.
S-a subliniat și în timpul alocuțiunilor vechea solidaritate culturală românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul celui următor, Banatul și Oltenia, provincii românești vecine care au contribuit, prin schimbul de valori, prin legăturile culturale și artistice, la făurirea idealului comun, Ștefan Velovan fiind unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali și promotori ai acestei manifestări naționale.
Constantin BRĂTESCU
