A devenit o tradiţie şi la români ca, în seara de Crăciun (24 decembrie), oamenii să împodobească un pom. Datina nu este prea veche în teritoriile locuite de români, fiind adusă din Vest, în primul rând de la germani. La sfârşitul secolului trecut, Petre Ispirescu se mai mira încă de această practică ce câştiga tot mai mult teren. ,,După ce m-am făcut mare, spune Petre Ispirescu, am văzut că obiceiul se… întinde, precum se întinde şi năvălirea în gloată a stăinilor de alt neam în oraşele noastre. De la străini obiceiul a început a se pripăşi şi pe la români”. Originea bradului de Crăciun, cum mai este numit, se pierde în negura vremurilor. Cert este că vechii nemţi împodobeau un brad în această seară, îi dădeau foc şi dansau în jurul lui. Aşa se explică faptul că, şi acum, pomul este împodobit cu globuri colorate, beteală, lumânări şi artificii, iar, mai nou, cu instalaţii electrice specifice. Pentru împodobit, românii folosesc brazi, duglaşi, precum şi molizi.

Sub bradul împodobit sunt puse cadourile aduse de Moş Crăciun. Şi obiceiul de a face daruri de Crăciun este destul de nou în părţile noastre. Moş Crăciun, aşa cum îi spune şi numele, este reprezentarea anului bătrân care moare, dar care îşi transferă prerogativele către divinitatea abia născută, care semnifică Anul Nou şi este reprezentat de copii. Moş Crăciun este o divinitate mitică, motiv pentru care în unele legende româneşti este considerat mai bătrân decât Dumnezeu. Interesant este de remarcat faptul că mai bine de un mileniu, creştinii au sărbătorit venirea Anului Nou în 25 decembrie, deci de Crăciun. La Roma, Naşterea Domnului, Crăciunul şi Anul Nou au fost celebrate împreună în 25 decembrie până în secolul al XIII-lea, în Franţa până în secolul al XVI-lea, iar în Ţările Române până în secolul al XIX-lea.

Ştefan ISAC