Get Adobe Flash player

Pe urmele „Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei: Gheorghe Copăceanu, dansatorul care „scria” cu picioarele

Vizualizari: 2679

Deşi am fost prieten cu Ghiţă, nu am reuşit să-i cuprind viaţa şi activitatea în prima carte dedicată Ansamblului „Doina Banatului”. Norocul a venit odată cu primul Festival Internaţional de la Teregova, unde un inimos om de cultură şi prieten cu subsemnatul, prof. Nistor Iorga, a încondeiat despre cele relatate mai jos, un motiv întemeiat pentru a-i mulţumi pentru gestul său.

Ghiţă Rică, aşa cum îl ştiu consătenii, a văzut lumina zilei la Teregova, în 3 august 1941, sporind bucuria părinţilor Gheorghe şi Ana, dansatori şi ei în formaţia de 80 de persoane a Căminului Cultural din comună, în anul 1960, intitulată „De la bunic la strănepot”, el fiind cea de-a treia bucurie în casă, alături de Iacob şi Petru. Toţi trei au moştenit dansul de la părinţi, dar frumosul s-a manifestat în diferite forme la fiecare dintre ei, de la hobby, la profesie: Iacob cânta, Petru picta, iar pentru Ghiţă dansul a devenit o profesie, „un poem, în care fiecare mişcare este un cuvânt”.

Activitatea lui ca dansator profesionist a pornit de la Caransebeş, la echipa de dansuri a Orchestrei „Lazăr Cernescu”, unde s-a situat printre cei mai buni dansatori. Aici a activat până în anul 1970, când s-a transferat şi a continuat la Timişoara, la Ansamblul „Banatul”, făcând casă bună cu cea de coregraf la diferite formaţii de dansuri populare şi ansambluri din Caraş-Severin şi Timiş – Teregova, Armeniş, Caransebeş, Timişoara, la „Azur”, „Electromotor”, Liceul de Artă „Ion Vidu” etc.

Deşi se trăgea dintr-o familie de ţărani, Ghiţă era un iubitor de literatură, citea nenumărate cărţi şi putea purta o conversaţie pe orice temă. Poate de aceea, dansul lui a devenit o poezie tăcută, o poezie a piciorului, un limbaj ascuns al sufletului… Ghiţă a fost un OM, un înţelept, şi de aceea prietenii îi spuneau MOŞU.

Sâmbătă, 5 decembrie 2015, în ajunul zilei de de Sfântul Nicolae, teregovenii s-au bucurat de prima ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor „Ghiţă Copăceanu-Moşu”, manifestare organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin, Consiliul Local Teregova, Asociaţia „Educaţie pentru comunitate” şi Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie” Teregova. Prima parte a festivalului a fost dedicată simpozionului „In memoriam Ghiţă Copăceanu-Moşu”, la care au participat coregrafi din judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin. Alături de aceştia, la acţiune au fost invitaţi dansatori şi cadre didactice, dar emoţionantă a fost prezenţa lui Iacob Copăceanu, fratele mai mare al lui Ghiţă. După cuvântul de salut al primarului comunei Teregova, Marius-Romulus Damian, profesorul Nistor Iorga a făcut o scurtă prezentare a vieţii şi activităţii lui Ghiţă Copăceanu. Participanţii la simpozion au ascultat o înregistrare adusă de cunoscutul coregraf Nicolae Stănescu, în care Ghiţă şi prietenii săi discutau cu fratele său cel mare, Iacob, iar acesta interpreta nişte doine specifice tezaurului folcloric teregovean. În continuare, s-au depănat amintiri despre viaţa şi activitatea lui Ghiţă Copăceanu.

La moarte, în ziua de 15 iulie 2002, la Timişoara, el s-a dus ca lebăda, dansând…

Ştefan ISAC

Comentarii

  1. […] Sursa: http://www.7-zile.com/2016/11/03/pe-urmele-doinei-banatului-si-ale-slujitorilor-ei-gheorghe-copace… […]

Traducere