Mesageri ai cântecului popular


Nicolae Sabău

În rândurile ce urmează, ne vom referi la unul dintre cântăreţii populari extrem de reprezentativi în acest domeniu, şi care are o îndelungată activitate artistică. Nicolae Sabău s-a născut în 7 decembrie 1929, în comuna Cicărlău – Maramureş, pământ românesc dintotdeauna. Este unul dintre vestiţii şi devotaţii interpreţi ai melosului popular maramureşean, cel care din cântec şi-a făcut un crez, dedicându-şi tot ceea ce are mai de preţ, viaţa însăşi, acestui ţel.

Vorbind despre repertoriul său, aş dori mai întâi să mă refer la tematica folclorului muzical de nuntă. Melodia lansată de Nicolae Sabău, „Rosmarin în colţul mesii”, a devenit o adevărată piesă de rezistenţă, de largă circulaţie, ea fiind chiar prelucrată de unii compozitori. Întâlnim în ea versuri de o rară frumuseţe, emoţionante, pline de farmec şi gingăşie, într-o interpretare personală, de o aleasă ţinută şi trăire. Dragostea de ţară, de Maramureşul său, de satul natal, vatra în care a văzut prima oară lumina zilei, iradiază, de asemenea, ca nişte raze strălucitoare miraculoase, pătrunzând în adâncul inimii celui care ascultă şi celelalte cântece ale lui Nicolae Sabău.

Îşi începe activitatea artistică prin anul 1956, înainte de a fi angajat ca solist al Ansamblului profesionist „Maramureşul”, din Baia Mare. În ziarul „Pentru Socialism”, din 22 august 1956, cu prilejul unui spectacol ce a avut loc în Piaţa Republicii de atunci, se poate citi: „Scrisoare din Bucureşti”… „Reuşind să interpreteze într-o înaltă ţinută artistică cântece populare din regiunea Baia Mare, Nicolae Sabău, solist vocal, a fost o adevărată revelaţie a serii…”. Numeroase cântece interpretul le închină faptelor de vitejie, eroilor care s-au jertfit pentru ţară, în lupta împotriva fascismului. Aşa este şi „Balada lui Tomoiagă”, în care se evocă tragedia de la Misei şi a celor 29 de martiri ucişi de hitlerişti şi hortyşti.

Poetului-erou Ion Şiugariu, născut pe meleagurile Maramureşului, la Băiţa, căzut eroic în bătăliile din Munţii Tatra, ca şi altor eroi ai neamului, Nicolae Sabău le-a închinat cântecul „În Munţii Tatra” (Cântec despre tata), acesta fiind foarte mediatizat în ţară, cu ocazia unor serbări militare. Nici „Pintea Viteazul” şi nici alte momente istorice nu lipsesc din repertoriul lui Nicolae Sabău. Prezent fiind mereu în mijlocul oamenilor de la ţară, al minerilor, pădurarilor, constructorilor, interpretul le cântă faptele şi munca. Câte nu s-ar putea scrie apoi despre cântecele lirice despre dragostea curată, demnă, despre dorul de părinţi şi de prietenii copilăriei sale…

Este ştiut că certificatul de naştere, cel mai vechi act de identitate al poporului nostru, este folclorul. Fiecare interpret are datoria de a apăra şi promova cântecul popular românesc în limitele frumosului, al bunului-simţ, pentru elevarea şi îmbogăţirea vieţii spirituale a oamenilor. Cu o anumită ocazie, artistul Nicolae Sabău spunea: „Mă plec în faţa Neamului meu românesc şi sărut pământul Patriei mele dragi. Mă simt una cu tot ce a avut şi are în cântec acest Neam, din al cărui trunchi fac parte”.

Nicolae Sabău a fost oaspetele multor popoare, dar întotdeauna a dus cu el mesajul spiritual, fierbinte, curat, cinstit, al neamului său. „Cât în lume am umblat/ Nicăria n-am aflat/ Mai frumoase flori pe deal/ Ca-n frumosul meu Ardeal/ Cer senin şi înstelat/ Doine ca la noi în sat”.

A imprimat o serie de discuri Electrecord ce cuprind cântece cu obiceiuri, satiră etc., pline de înţelesuri adânci, farmec şi autenticitate. Repertoriul său cuprinde peste 200 de melodii din tezaurul folcloric, circa 80 de imprimări Radio, opt discuri apărute la Electrecord şi multe albume muzicale. A apărut şi apare în spectacole diferite, alături de alţi mari artişti ai ţării – Dumitru Fărcaş, Sofia Vicoveanca, Felician Fărcaşu, Rodica Bujor, Maria Pietraru, Lucreţia Ciobanu, Benone Sinulescu, Florica Bradu, Elena Roizen, Grigore Leşe, Dumitru Sopon, Fraţii Petreuş şi mulţi alţii.

Nicolae Sabău reuşeşte, prin activitatea sa artistică, să reunească într-o adevărată salbă nestematele tezaurului folcloric muzical din această parte a ţării, cu viguroasele vetre de creaţii populare ale Maramureşului, Oaşului, ale Codrului, Chioarului şi Lăpuşului. Varietatea lor melodică şi tematică te fac să străbaţi, cu înfiorare, zonele profundului lirism al doinelor; pentru a trece la sprinţarele cântece de joc şi veselie, cântece de nuntă, ce exprimă spiritualitatea nobilă a unui popor cu personalitate neclintită în furtunile istoriei.

Cunoscându-l foarte bine pe Nicu, pot să spun că are o carieră artistică de excepţie, de peste o jumătate de secol. A fost primar al comunei sale, Cicârlău, din data de 18 iunie 2000, iar la alegerile din 2004 i-a fost reînnoit mandatul. S-a achitat cu cinste de sarcinile economice, gospodăreşti, edilitare, în paralel cu cânecul. Am fost împreună la mai multe emisiuni televizate. Din apariţiile editoriale ale lui Nicolae Sabău sau cele ce s-au scris despre el, amintim: „Alină-te dor, alină” – cântece populare din nord-vestul Transilvaniei, „La izvor de cânt şi dor, cu Nicolae Sabău”, de Mircea Graur, „Peregrin şi Statornic”, de Silvia Receanu, pe care am un autograf dat la Cluj, în 16 aprilie 1996, cu ocazia unui spectacol, în care se scrie „Bunului şi marelui meu coleg de cântec, Ştefan Isac, această carte, spre veşnică bucurie”. În interiorul acestei cărţi este o însemnare a subsemnatului cu ocazia vizitei la Cicârlău, precum şi din „Panoramic TV”, din 4 septembrie 1994, – ,,Din albumul celor mai frumoase melodii populare”, cu Elena Roizen, Vasilica Dinu, Maria Bararu, Florica Zaha, Rodica Ardelean, Ioan Bocşa, Anton Achiţei, Ştefan Isac, Traian Jurchela, Ion Lupu şi Grupul folcloric „Alină-te, dor alină”, realizator Theodora Popescu.

După cum spune Nicu, „Cântecul popular i-a fost viaţa însăşi”. Prin el, a căutat să fie de folos neamului românesc, din care se trage şi din a cărui sevă şi-a hrănit destinul”.

Ştefan ISAC