„Când o aud pe Maria, glasul şi cântecele ei le intuiesc venind din străfundul milenarei plămade tracice. Mă regăsesc cu tot ce-i mai bun în mine, în stihurile şi melodiile interpretate de ea.”
Mihail Sadoveanu
Cântăreaţa şi-a legat existenţa de grădina cântecelor copilăriei, „Livada cu duzi”, nume poetic al unei străzi rămase astăzi doar în amintire. Numele Mariei Tănase o plasează în atmosfera vieţii muzicale de la începutul celui de la treilea deceniu al secolului trecut, alături de George Enescu, Constantin Brâncuşi, Constantin Tănase, Nicolae Vlădoiu, Petre Ştefănescu-Goangă sau Ion Vasilescu, dezvăluindu-i sinuoasa traiectorie, din copilărie şi până la plecarea ei dincolo de negură. Cartea scrisă de Maria Roşca, la Editura Muzicală, Bucureşti, 1988, încearcă să pună în lumină o serie de documente ce alcătuiesc un portret inedit al Mariei Tănase – acela al unei talentate culegătoare-interprete şi creatoare de folclor, autoare de versuri a multor cântece prelucrate într-o concepţie proprie, interpretă pe estrada nocturnă de restaurant, cântăreaţă de operetă, de comedii muzicale, spectacole de music-hall şi de revistă, actriţă de proză, interpretă de romanţe şi de muzică uşoară, cupletistă, prezenţă în filme muzicale, profesoară de canto popular, folcloristă şi chiar prezentatoare de spectacole.
Artista noastră s-a născut în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1913, părinţii săi fiind Ion şi Ana. Era o fetiţă plăpândă, cu ochi verzi. Aurelia Vermeulean o botează Maria, ea fiind cel de al treilea copil în familie. Nu bănuiau atunci nici Ana şi nici Ion că acea mică făptură, venită pe lume nedorită, îşi va moşteni mama cu glas de privighetoare, iar peste ani şi ani va deveni purtătoarea în neuitare a cântecului nostru şi nu va fi alta decât Maria Tănase, care creştea sub privirea părinţilor, care o îndrăgeau tot mai mult. Atât tatăl Ion cât şi mama Ana se uitau cu mult drag la fiica lor cea mică, luând-o în braţe şi cântându-i frumoasele doine. Seara, micuţa Maria adormea fericită, legănată de cântecele mamei sale. Dis-de-dimineaţă cântecele nu mai conteneau în „Livada cu duzi”, Maria ascultând cu nesaţ stihurile fetelor şi flăcăilor ce munceau în grădină (tatăl Ion era grădinar şi producea legume pentru pieţele din Bucureşti). Micuţei îi plăcea să-i cunoască pe toţi aceşti oameni pe care îi iscodea: „Nene, cum se cântă la dumneata? Nu vrei să-mi cânţi şi mie?”. Copila repeta apoi cântecul auzit cuvânt cu cuvânt, până-l învăţa. La 12 ani, Maria a reuşit să urmeze cursurile Liceului de fete „Ion Heliade Rădulescu”, până la sfârşitul clasei a IV-a. În toţi acei ani, profesoara de muzică se mândrea cu o asemenea elevă. La serbările de fine de an, niciuna dintre fete n-o întrecea; venea îmbrăcată în costum naţional, cu iie de pânză topită, lucrată cu râuri de culoarea purpurei. Pe cap purta o băsmăluţă tot de culoare roşie. În picioare purta opincuţe de care niciodată nu se lipsea pe scenă. Maria împlinise vârsta de 15 ani şi strălucea ca o flacără dogoritoare, devenind din ce în ce mai dornică să asculte, printre altele, şi cântece ardeleneşti, care o atrăgeau pentru că erau ale mamei ei, originară din comuna Cârţa. (Cârţa este şi locul de naştere al realizatorului TV şi solistului vocal Mircea Cârţişorean).
În Bucureşti, pe Strada Academiei, se afla teatrul de vară ce purta numele „Cărăbuş”, al cărui conducător era talentatul actor de revistă Constantin Tănase, unde Maria îşi încearcă norocul, participând la examen alături de alţi tineri. Reuşeşte cu brio, iar în anul 1934, la prima revistă a stagiunii intitulate „Cărăbuş-Expres”, în ansamblul lui Tănase apare un nume nou. Tot un Tănase, de fapt, şi anume Maria Tănase, ce figura sub numele de împrumut „Atanasiu”. Unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Arhivei de Folclor, Harry Brauner, după ce a auzit-o cântând, a rămas impresionat de căldura şi inflexiunile glasului, încât s-a gândit să o recomande lui Constantin Brăiloiu, întemeietorul acestei Arhive. La întâlnirea cu Brăiloiu, Maria, emoţionată, cântă. La sfârşit, etnomuzicologul i-a spus: „Ai talent şi calităţi, încât vei putea deveni o cântăreaţă autentică. Pentru alegerea repertoriului îţi recomand să colinzi cele mai îndepărtate cătune, de unde să-ţi însuşeşti stilul ţărănesc al fiecărui ţinut”. În general, Brăiloiu nu se apropia uşor de oameni, dar pe Maria o îndruma cu blândeţe, dându-şi seama de marile calităţi de a intui şi înţelege folclorul, în stilul ei deosebit de interpretare.
Maria Tănase ajunge să înregistreze la una din fabricile de plăci de patefon „Lifa”, condusă de Albert Pincas şi inginerul Walter, sub îngrijirea directorului muzical Mişu Iancu, cu concursul direct al lui Constantin Brăiloiu. După terminarea imprimărilor, specialiştii „Columbiei ” s-au declarat pe deplin mulţumiţi. Melomanii bucureşteni amatori de folclor s-au grăbit să cumpere noua placă. Epuizată în câteva săptămâni, imprimarea Mariei s-a reeditat într-un tiraj mai mare. Succesul a fost nemaipomenit. La scurt timp după aceea, au fost înscrise alte noi imprimări în catalogul „Columbiei”: „Cine iubeşte şi lasă”, „M-am jurat de mii de ori”, „Geaba mă mai duc acasă”.
În anul 1936, Maria a fost invitată de Casa londoneză de discuri „Columbia”, pentru a face imprimări. Cu aceeaşi dragoste continuă să imprime şi în studioul bucureştean al „Columbiei” alte cântece populare: „Ia uite-o zău”, „Neghinuţă neagră”, „Nu vine mândru, nu vine”, alături de taraful Costică Tandin. Prin neobositele-i căutări, a prelucrat peste 40 de cântece populare şi a modificat sau a scris cam tot atâtea versuri. Unul dintre acestea, „Astă noapte te-am visat”, era un cunoscut cântec bănăţean, o doină interpretată vocal cu acompaniament de taraf în formă lăutărească.
După repetate succese radiofonice şi mai ales după cel înregistrat cu „Cântecele de lume”, Maria Tănase a fost chemată să-şi dea concursul la Vălenii de Munte. Aici se ţineau în timpul verii cursuri, în singura sală destul de spaţioasă, iar Vălenii, devenit focar de cultură românească, se transformase într-un furnicar de tinereţe, invadat de studenţi şi profesori sosiţi de prin toate colţurile ţării şi din multe locuri ale lumii. Maria Tănase a cântat cu diferite tarafuri şi orchestre din ţară, a cântat la diferite restaurante, a jucat diferite roluri la Teatrul de Estradă şi Revistă.
A ajuns să cânte în toată lumea. Vocea Mariei, cu inflexiuni grave în rostirea muzicală, alterna vibrant de la un cântec la altul. Mare surpriză şi bucurie pe publicul bănăţean când, pe afişul tipărit pentru oraşul Caransebeş, au apărut cu litere de-o şchioapă cuvintele: „Maria Tănase, solistă a Comitetului de Radio – solo voce, în turneul oficial al Orchestrei locale Lazăr Cernescu, într-un concert de muzică populară bănăţeană”. Primul spectacol a avut loc la Caransebeş, formaţia instrumentală dirijată de Pavel Chera, având-o pe Maria Tănase alături, colindând apoi toate regiunile ţării. Circuitul a mai inclus localitatea Ucea, a continuat la Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, apoi pe Valea Jiului, sfârşindu-se la Târgu Jiu. Oficialii acestor localităţi au înscris în albumul de onoare al Ansamblului bănăţean tot felul de impresii. Maria Tănase a fost, ca întotdeauna, o revelaţie a cântecului nostru popular. După ultimul spectacol de la Târgu Jiu, Ioan Panduru, directorul artistic, alături de conducerea Orchestrei populare Lazăr Cernescu din Caransebeş, împreună cu întregul colectiv, a adus marii cântăreţe Maria Tănase calde mulţumiri pentru îndrumările date şi pentru aportul său scenic pe timpul turneului, aspecte care au contribuit la succesul şi au mărit prestigiul Ansamblului artistic bănăţean.
În toamna anului 1959, pe când era într-un alt turneu cu formaţia caransebeşeană, Maria Tănase o cunoaşte pe Minodora Nemeş, o tânără solistă în vârstă de numai 18 ani, din satul Hodoni, judeţul Timiş, care era angajată în oraşul de pe malurile Timişului şi Sebeşului. Cu învoirea părinţilor, Maria o ia pe Minodora la Bucureşti, ca s-o crească. O dă la Şcoala Populară de Artă, în clasa profesoarei Mia Braia. O poartă cu ea în turnee prin ţară, recomandând-o peste tot, inclusiv la Radio-Televiziune, ca fată a ei.
După ultimul turneu în judeţul Hunedoara, pe 19 iunie 1963, Maria Tănase află că are cancer la plămâni. În 22 iunie 1963, la Spitalul din Fundeni, moare în braţele soţului ei iubit, alături de care a trăit 23 de ani. Minodora a stat la căpătâiul mamei sale adoptive până ce aceasta a închis ochii pentru totdeauna. Îi spusese Minodorei că vrea să fie îmbrăcată în alb, să fie pusă pe un pat cu flori, în picioare să-i pună ciorapi albi iar pantofii să-i pună alăturea, deoarece atâta timp cât a trăit a purtat doar pantofi cu tocuri, iar sub cap să-i pună perna albă, umplută cu petale de trandafiri. A precizat foarte clar că nu doreşte „mascaradă şi panoramă” la înmormântare. Dar această înmormântare se crede că a fost egalată doar de cea a Reginei Maria. Pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul vieţii Marea doamnă a cântecelor româneşti, a fost declarată Laureată a Premiului de Stat şi a primit titlul de Artistă Emerită.
Miercuri, 25 septembrie 2013, la Teatrul Municipal Lugoj, Asociaţia Culturală „Făgeţeana” şi Casa de Cultură a municipiului Lugoj au organizat spectacolul intitulat „Maria Tănase, Centenar 1913 – 2013”, avându-i ca invitaţi pe Tiberiu Ceia, Elena Jurjescu, Traian Jurchela, Mihaela Petrovici, Ştefan Isac, Mircea Cârţişorean, Daniela Văcărescu, Lia Lungu, Bogdan Toma, Stana Stepanescu, Otilia Radu, Elena Evsei, Viorica Ciurescu, Floarea Hojda Tomoiagă, Orchestra condusă de Virgil Muzur, Ansamblurile „Hora Belinţului”, „Bujoreanca”, „Vermeşana”, „Cununa Veţelului” – Hunedoara, şi Ansamblul din comuna Pietroasa, judeţul Timiş. Prezentatorii manifestării au fost Ioan Gheorghe Oltean şi Mircea Cârţişorean.
Ştefan ISAC
