Get Adobe Flash player

Joi, la Caransebeş s-a sfârşit o lume şi a început alta


Joi, 14 noiembrie, ziaristul şi scriitorul Victor Nafiru a fost prezent la Caransebeş, unde şi-a lansat cel de al treilea volum, „Sfârşitul unei lumi, începutul alteia”, carte apărută anul acesta la Editura „Brumar” din Timişoara. Evenimentul, moderat de jurnalistul şi prozatorul Daniel Botgros, a fost găzduit de Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului, la manifestare participând scriitori, istorici, muzeografi, oameni politici, cadre didactice, elevi şi prieteni ai autorului.
Cum romanul tratează perioada cuprinsă între ultimele luni ale anului 1989 şi primele din 1990, primarul Felix Borcean a făcut precizarea că sala care a găzduit evenimentul de joi a fost „locul cel mai fierbinte al Revoluţiei”, Caransebeşul fiind cunoscut ca unul din primele oraşe în care s-a aprins scânteia acelor evenimente. „Din carte n-am reuşit să citesc decât câteva pagini, dar am realizat că este un roman care prezintă lucruri autentice, care s-au petrecut în Reşiţa şi Caransebeş, şi cred că este suficient de interesant şi pentru noi, caransebeşenii, să lecturăm acest volum. Ştiu că aţi dorit să faceţi această lansare de carte într-una dintre şcolile din municipiu, însă eu am insistat în privinţa acestui loc, pentru că deja Primăria municipiului Caransebeş este un loc de tradiţie pentru astfel de evenimente, iar participarea este una mult mai largă şi mai diversă”, a mai spus edilul.
Şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, Ovidiu Roşu, a vorbit despre felul în care, la cei 14 ani pe care îi avea la Revoluţie, vedea lumea – una mai liniştită, fără diferenţe materiale mari între oameni, care aveau timp să stabilească relaţii între ei, faţă de cea de azi – mai rece, mai egoistă şi lipsită de compasiune. „Am fost plăcut surprins de acest roman, pentru că în primul şi-n primul rând nu m-am aşteptat să găsesc o lume atât de reală, fiindcă, deşi au trecut 30 de ani de la momentele respective, când mă uit în magazine, parcă aici n-a fost niciodată comunism, niciodată n-au fost rafturi goale. Aş vrea să mai spun că în acest volum personajele parcă trăiesc. Cartea trebuie citită, pentru că este, din punctul meu de vedere, un roman important. Am ştiut lucrul acesta de la primele 20 de pagini, pentru că volumul m-a prins, şi nu doar atât, l-am şi recomandat deja, l-am şi dăruit câtorva persoane care, la rândul lor, l-au citit. După aceea, m-au întrebat: «Dar chiar aşa?». «Da, chiar aşa!»”, a mai spus Ovidiu Roşu.
„În «Pendulul lui Foucault», Umberto Eco spunea că oricine pune mâna pe un creion, fie el şi electronic, a şi devenit un demiurg. Iar Victor Nafiru este unul. Cu trimitere la meseria de oţelar pe care a practicat-o în tinereţe, înainte de a pune mâna pe condei şi a se face ziarist, aş zice că Victor îngrămădeşte într-un creuzet destine, personaje, întâmplări, iar flacăra inspiraţiei lui le topeşte şi le transformă într-o şarjă pe care o toarnă în ceea ce vedeţi dv. – o carte. În ea, în această carte, «Sfârşitul unei lumi, începutul alteia», autorul îşi asumă, într-un fel, rolul de medic. După ce stă la căpătâiul unui muribund şi îi constată decesul, iese din salon, merge pe altă secţie şi asistă la o naştere. Asta face Victor în romanul care, spre deosebire de cel anterior, «Boschetarul», care avea un personaj principal, de această dată nu are aşa ceva, sau are unul colectiv, societatea întreagă. Pe scena unui teatru, reflectoarele nu s-ar îndrepta asupra unui singur om, ci cu toţii ar fi scăldaţi în aceeaşi lumină. Şi încă ceva – Victor Nafiru a scris despre doar două lumi, una care moare şi una care se naşte, însă eu am mai numărat două – una a nomenclaturiştilor comunişti şi una a pălmaşilor din uzine”, a spus ziaristul şi scriitorul Adrian Crânganu.
Dan Popoviciu, jurnalist şi prozator şi el, „caransebeşean get-beget”, le-a vorbit celor prezenţi despre faptul că volumul lansat este puţin mai mult decât o poveste a comuniştilor şi a trecerii de la comunism la lumea nouă. „Cartea lui Victor vine şi trasează caracterul, profilul politicianului care, în orice societate, pleacă de jos, profită de poziţia în care se află şi îşi doreşte permanent să promoveze. Cei care am trăit acele vremuri recunoaştem, recitim despre felul în care ne procuram alimentele, despre felul în care erau promovaţi oamenii în funcţii de conducere, chiar am descoperit o structură a aristocraţiei comuniste care se întâlnea în serile şi la evenimentele familiei Andreicuţ, unde Stângăceanu nu prea avea loc pentru că era cuscrul muncitor. În plus, n-ar fi fost un roman scris de Victor Nafiru dacă nu aveam şi o poveste de dragoste şi care, culmea, se întâmplă între un băiat de muncitor şi fata prim-secretarului, două personaje incompatibile în mintea prim-secretarului şi care, totuşi, a mers cât a mers şi s-a dovedit că a fost falsă. Eu aici am văzut incompatibilitatea dintre clasa conducătoare şi restul lumii”, a mai spus Dan Popoviciu.
La rândul său, Ion Ştiubea, fost corespondent al Televiziunii Române în Israel şi un om activ implicat în fenomenul cultural, a vorbit despre condiţia ziaristului ajuns scriitor. „Cartea lui Victor Nafiru este un roman realist. Este o carte extrem de trepidantă, extrem de intensă. Cartea surprinde perioada comunistă, într-o formă foarte sintetică, dar şi romanescă, partea a doua a romanului fiind dedicată primelor luni de tranziţie către democraţie, către statul de drept… Victor Nafiru este un tehnician al dialogului, el dominând cartea, de aceea ea se şi citeşte foarte repede, dar se citeşte şi cu un imens interes, pentru că, fără să fie o carte care se structurează pe contraste puternice, contrastele acestea există”, a spus Ion Ştiubea.
Despre carte şi autor au mai vorbit şi scriitorul Mihail Rădulescu şi Mihai Minea, din cadrul Primăriei Caransebeş.
„Nu este o carte scrisă cu nostalgie, sunt lucruri care s-au întâmplat şi ar trebui să ne amintim de ele tot timpul, pentru ca ele să nu se mai repete. Să nu mai avem parte de acele vremuri în care toţi făceam rost de un kilogram de carne, de un ciorchine de banane, când fiecare se descurca cum putea. Vremurile acelea am încercat să le aduc în această carte şi am creionat-o nu plecând de la nişte lucruri tehnice, ci îmbrăcând-o într-o poveste de dragoste dintre fata unui prim-secretar şi băiatul unui muncitor. Lucruri care, vă asigur, s-au întâmplat, ca şi toate celelalte care au culminat cu aceste evenimente din decembrie ’89”, a spus în încheiere Victor Nafiru, după care a dat autografe celor care au dorit să aibă romanul său în bibliotecă.
În aceeaşi zi, cartea a fost lansată şi la Clubul din incinta Casei de Cultură din Oţelu Roşu, localitatea natală a autorului.
Sonia BERGER
Foto: Doru CĂLINA

Traducere