Gheorghe Dobreanu, un dirijor de neuitat


În ziua de 19 decembrie, aflându-mă acasă la Dumitru Bica, un coleg de cor, ne-am amintit că, în urmă cu trei zile, s-au împlinit 11 ani de la trecerea în nefiinţă a fostului nostru dirijor, prof. Gheorghe Dobreanu. Tocmai de aceea, am considerat că nu ar ar fi lipsit de interes să readucem în memoria caransebeşenilor, şi nu numai, câteva repere din viaţa celui care a fost marele om de cultură Gheorghe Dobreanu. El s-a născut la 30 decembrie 1911, în Caransebeş, majoritatea acţiunilor sale desfăşurându-se în oraşul natal, şi a decedat la 16 decembrie 2001, tot în municipiul în care a văzut lumina zilei. A fost trup şi suflet pentru acest oraş, dedicându-i toate puterile, ca dirijor, compozitor, muzicolog, profesor în domeniul muzicii, ca om de cultură.

Ca dirijor, încă de la începutul activităţii, apoi ca învăţător în localităţile unde a profesat, a înfiinţat sau a instruit şi modelat corurile. În Armată a condus Corul Batalionului 11 „Vânători de Munte”, fiind făcut prizonier în Rusia. În lagăr a condus un cor de peste 100 de prizonieri. Revenind acasă, a condus mai multe coruri din Caransebeş, cu care a obţinut rezultate deosebite la festivalurile şi concursurile din acea vreme. Cea mai importantă activitate a sa ca dirijor a fost însă aceea că a condus şi instruit Corul Catedral al Bisericii Catedralei „Sf. Gheorghe” timp de 21 de ani, între 1975 şi 1996. În această perioadă a compus şi armonizat cele mai frumoase cântece religioase (pricesne) şi colinde (peste 50 de lucrări). Ca şi compozitor, a armonizat şi cântece populare, cu care a avut mare succes. Toate aceste lucrări au fost realizate în totalitatea specifică locului.

Gheorghe Dobreanu a fost profesor suplinitor şi director al Şcolii Generale de Muzică şi Arte Plastice din Caransebeş, timp de 14 ani, între 1958 şi1972, perioadă în care elevii şi tinerii s-au bucurat de o educaţie deosebită (ce păcat că acum această şcoală este lăsată de izbelişte!). Ca dirijor, pe prof. Gheorghe Dobreanu îl caracteriza modestia, doar două lucruri făcându-i plăcere să le menţioneze: acela că a fost elev al profesorului Antoniu Sequens, de la care şi-a însuşit o educaţie deosebită, al doilea fiind corul de prizonieri din Rusia, cu care alina suferinţele prizonierilor şi impresiona în mod deosebit militarii şi ofiţerii ruşi.

Cu gândul la patronul corului nostru, al cărui nume îl poartă formaţiunea artstică începând cu data de 29 iunie 2002, avem speranţa că, împreună cu dirijoarea noastră, prof. Mariana Poneţchi, fost elevă a prof. Gheorghe Dobreanu, precum şi cu Catedrala „Sf. Gheorghe”, pentru a manifesta cu adevărat respectul şi aprecierea pentru lucrările profesorului, la orice manifestare la care participă Corul Catedral „,Gheorghe Dobreanu”, în repertoriul prezentat să nu lipsească măcar o lucrare a Domniei-Sale.Veşnică pomenire!

Dumitru BICA

Ştefan ISAC