Din pelerinajul Corului catedral ,,Gheorghe Dobreanu”


Sfânta Mânăstire Voroneţ (II)

Aceste biserici din Bucovina, cu picturile lor, sunt mărturii ale credinţei noastre ortodoxe, sunt roade ale jertfei celor care le-au ctitorit, înaintaşii noştri apărători de ţară şi păstrători jertfelnici ai credinţei noastre strămoşeşti. Ele arată vrednicia şi puterea de creaţie a poporului nostru în tot ce este frumos, frumosul care desfătează în primul rând ochiul sufletului şi chiar al trupului.

Maeştrii constructori şi zugravi au realizat frumuseţea care izbăveşte din sfinţenia vieţii şi legătura omului cu Dumnezeu prin lucrarea Sfântului Duh. Păstrarea şi îngrijirea acestor valori constituie o îndatorire de primă importanţă: ele aparţin, deopotrivă, patrimoniului naţional şi celui universal; prin ele facem parte nu numai din familia popoarelor Europei, ci şi din marea familie a lumii întregi, a lumii iubitoare de valori realizate de om, care este chipul lui Dumnezeu, Creatorul cosmosului, adică al frumosului. Acestea cuvinte au fost scrise de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen.

Măicuţa Stareţă a Mânăstirii Voroneţ ne mărturisea că tinerele măicuţe de aici se străduiesc să îmbine armonios rugăciunea cu munca în gospodărie, în câmp, în atelierul de pictură şi cu îndrumarea vizitatorilor.

Expresie artistică a dreptei nostre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos al neamului nostru, Sfânta Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere şi încântă inima privitorului ce ajunge la noi, venind din toate colţurile lumii. Deasupra ferestrei gotice, pe faţada de sud, în exterior, mâna măiastră a pictorului a zugrăvit, în registre orizontale, scene din Acatistul Sfântului Nicolae, iar mai jos, din Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Deasupra intrării în pridvor străjuieşte icoana ,,Deisis”. Mântuitorul nostru, Isus Hristos, priveşte cercetător pe toţi cei care trec pragul Bisericii. În drepta şi în stânga Sa, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul cer milostivirea Lui printre noi, oamenii.

În pronaos se află mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, primul stareţ al mânăstirii. O piesă extrem de valoroasă este catapeteasma din lemn de tisă aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă a schitului din lemn, recent restaurată.

Pe naos s-a ridicat turla moldovenească, realizată prin suprapunerea celor două rânduri de arce şi pandantivi, iar în boltă a fost pictat, potrivit tradiţiei ortodoxe, Isus Hristos Pantocrator. Pictura, restaurată de specialiştii români, este minunată. Tot în naos poate fi admirat tabloul votiv al întemeietorului, pictat la 1496. Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, împreună cu Doamna Maria Voichiţa şi Bogdan, moştenitorul, închină mânăstirea, prin mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Mântuitorului Isis Hristos, pentru a-i mulţumi că l-a ajutat în lupta împotriva cotropitorilor turci.

Pentru Albastrul de Voroneţ, pentru valoarea sa excepţională în plan estetic şi în planul exprimării credinţei noastre creştine, Mânăstirea Voroneţ, precum şi celelalte mânăstiri pentru picturile murale de exterior – Moldoviţa, Humor, Arbore, Suceviţa, Probota – au fost înscrise de UNESCO în Patrimoniul Umanităţii. (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC