Conform unui top realizat de capital.ro, la Zăgujeni, comuna Constantin Daicoviciu, se află cea mai scumpă proprietate din România, în afară de cele situate în Bucureşti. Este vorba despre Conacul Juhasz, construit în anul 1850, care a fost evaluat la 800.000 de euro.
Construcţia, atestată din vremea Imperiului Austro-Ungar, mai exact a Împărătesei Mariei Tereza, a servit ca reşedinţă consilierilor imperiali pe probleme militare. Între cele două Războaie Mondiale, aici şi-a desfăşurat activitatea Jakabffy Elemér, militant pentru egalitatea drepturilor minorităţilor naţionale şi vicepreşedintele Partidului Maghiar, din cadrul scenei politice a României Mari. În 1944, el a fost arestat la Zăgujeni şi internat forţat la Bucureşti, reşedinţa intrând în proprietatea Statului Român. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial la conac au fost încartiruite trupe ruseşti.
După naţionalizare, aici a fost sediul Secţiei de Mecanizare a Agriculturii, din comună, iar după 1990 a fost cumpărat de o societate din zonă, cu mai mulţi acţionari.
În continuare, vă prezentăm povestea acestui conac, aşa cum a fost ea descifrată de arh. Anca Majaru şi publicată pe portalul „Monumente uitate”. Aşadar, la începutul secolului al XVII-lea, frământările politice de pe teritoriul Moldovei determină o migraţie în masă a negustorilor armeni înspre teritoriile transilvănene. Principele Mihai Apafi al Transilvaniei, dorind să îi atragă în favoarea sa şi vizând dezvoltarea a ceea ce se va dovedi ulterior cea mai însemnată reţea comercială din Răsăritul Europei, încurajează întemeierea unor noi târguri şi le garantează autonomie administrativă şi o serie de privilegii. Odată cu intrarea Transilvaniei sub dominaţia habsburgică, comunităţile armene vor trece la catolicism, pentru a-şi păstra drepturile şi privilegiile deja obţinute. Intraţi în graţiile Curţii Imperiale de la Viena, armenii îşi vor întemeia două dintre cele mai înfloritoare şi prospere centre transilvănene ale secolului al XVIII-lea – Armenopolis (Gherla) şi Elisabethopolis (Dumbrăveni). În 1721, este atestat oraşul regal liber Armenopolis, construit după planurile arhitectului roman Alexanian, pe pământuri achiziţionate de la Coroana Habsburgică, de către familiile armene venite din Bistriţa. Unul dintre fondatorii aşezării, Hagopián – judex Jacobus Christophorus, cunoscut apoi ca Jakabffy Kristóf – va fi întemeietorul uneia dintre cele mai importante familii nobiliare ale imperiului. Descendenţii acestuia, Miklós şi Simon, vor primi titlul de Kristóff alias Jakabffy, semnat de însăşi Maria Tereza în 1760. Părăsind Gherla, aceştia îşi vor achiziţiona în 1808, sub forma de donatio mixtae, domeniul de la Zăgujeni, anexându-şi titlului nobiliar atributul „de Zaguzsén“. După moartea din 1841 a lui Miklós, rămas singurul proprietar al domeniului, proprietatea şi rangul nobiliar vor fi moştenite, în lipsa unor descendenţi direcţi, de fiii adoptivi ai acestuia – Imre şi Gyula Kopal.
Imre îşi va construi, pe domeniile ce îi revin, un nou ansamblu rezidenţial – astăzi sediul orfelinatului din sat.
Gyula va prelua şantierul început de tatăl său în 1835 – ce conţinea, printre altele, palatul şi cripta familiei –, finalizând lucrările în 1850. Numeroasele datorii acumulate îl vor determina pe acesta să-şi vândă proprietatea baronesei Hermine von der Heydte. În 1874, moartea prematură a fiului acesteia din urmă va duce la vinderea moşiei către familia de industriaşi vienezi Juhász. Familia Juhász va extinde clădirea palatului, va moderniza întreg ansamblul şi va amenaja peisager parcul aferent, împodobindu-l, în spiritul epocii, cu arbori de esenţă rară, o seră şi o piscină. Decăderea ansamblului va începe în Al Doilea Război Mondial, când acesta va servi ca adăpost unităţilor militare ruseşti, ca mai apoi, după utilizările inadecvate specifice perioadei comuniste, ansamblul să ajungă astăzi pe piaţa imobiliară.
Conacul are 22 de camere, cu o suprafaţă utilă de 900 mp, şi pivniţă pe 90 la sută din suprafaţa clădirii. În preţul de vânzare mai sunt incluse încă opt corpuri de clădire auxiliare, cu suprafeţe cuprinse între 200 mp şi 800 mp, şi un parc de 3.000 mp cu arbori seculari.
În anunţul prin care conacul a fost scos pe piaţa imobiliară, proprietarul spune că vrea să vândă ansamblul, el arătând-se dispus şi să găsească un partener care doreşte să investească la Zăgujeni pentru înfiinţarea unui cămin de bătrâni sau a unui centru ambulatoriu pentru bolnavii cu Alzheimer, eventual prin accesarea unor fonduri europene.
Sonia BERGER
