Clopote fără clopotar, la Teregova


Monument istoric, datând din secolul al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă Română din Teregova a cunoscut de-a lungul timpului diverse lucrări de modernizare. De exemplu, în anul 1919, sub păstorirea preoţilor Ioan Bogoevici şi Pavel Şandru, acoperişul de şindrilă al construcţiei a fost înlocuit cu ţiglă-solz. Mai târziu, în 1930, în timpul preotului Dimitrie Stoichescu, s-a făcut o reparaţie radicală a clădirii şi a fost ridicat turnul cu 2 metri, acoperindu-se piramida cu tablă de aramă. După Al Doilea Război Mondial, părintele Alexandru Nicolici, ca urmare a unei audienţe la primul-ministru de atunci, dr. Petru Groza, a obţinut aprobarea pentru electrificarea localităţii Teregova. În acest context, în anul 1947, biserica a fost racordată la reţeaua electrică, operaţiune coordonată de electricianul Ioan Hossu.

După 1990, biserica din Teregova a beneficiat de noi modernizări. Astfel, a fost introdus sistemul de încălzire centrală, concomitent cu înlocuirea ferestrelor şi uşilor de lemn cu cele termopan. De asemenea, conducerea parohială, reprezentată de pr. paroh Simion Bica, a achiziţionat o staţie de amplificare, care asigură participarea optimă a credincioşilor la slujbele religioase.

În ultima parte a anului 2009, la biserica din Teregova s-a înregistrat o adevărată premieră tehnică, prin punerea în funcţiune a sistemului electronic de acţionare al clopotelor, care îl substituie pe cel vechi, manual. Această lucrare a fost executată de o firmă particulară din Sândominic, judeţul Harghita. În fapt, cea mai mare parte a operaţiunilor a fost realizată de Balint Istvan, un electrician care s-a specializat timp de 5 ani în cadrul unui atelier din Kopoşvar – Ungaria. Acum, el este autorul adaptării electronice a peste 300 de clopote din biserici catolice, greco-catolice şi ortodoxe din România, între care se numără cele de la Reşiţa şi Teregova.

Mecanismul „clopotelor fără clopotar” este relativ simplu. Axul fiecărui clopot, pus pe rulmenţi, preia comanda de la „cutia centrală”, conform programării, după care o transmite prin circuitele electronice ale sistemului. În prima etapă, în atelierul firmei a fost modificat axul clopotelor, în forma literei U, în funcţie de greutatea lor, după care au fost realizate circuitele electronice pentru fiecare clopot în parte. În a doua etapă, firma, care utilizează piese electronice importate exclusiv din Ungaria, a finalizat operaţiunile prin montarea ansamblului în biserică.

O asemenea lucrare este executată în circa două luni şi se justifică prin avantajele pe care le oferă beneficiarilor. Astfel, se reduce uzura în timp a clopotelor, asigurându-se şi o protecţie mai mare zidurilor bisericii. Pe de altă parte, nu va mai fi nevoie de clopotar, existând posibilitatea programării clopotelor chiar prin telefonul mobil sau internet.

Prof. dr. Gabriela BICA