Biserica şi intelectualitatea, în vremea noastră


Vorbind astăzi despre intelectualul creştin dintr-o perspectivă a moralităţii, observăm că noţiunea se restrânge oarecum. Nu doresc să afirm că problema moralităţii nu ar exista în cazul intelectualului necreştin, dar pentru cel creştin ea devine vitală, datorită intervenţiei divine.

Aş dori să discutăm puţin despre semnificaţia cuvântului „intelectual”… Cuvântul este de origine latină şi înseamnă „a discerne”. El nu înseamnă o categorie socială aparte, ci o asumare a misiunii prezente în lume ca o fiinţă care discerne.

E interesant de amintit faptul că unul dintre primele gesturi din actul Creaţiei a fost acest discernământ, lumină/întuneric.

Acel om care discerne lumina de întuneric, fie el intelectual creştin sau necreştin, desăvârşeşte un act divin. Dacă suntem atenţi, în istorie observăm că nu întotdeauna creştinii sunt cei ce dau dovadă de acest discernământ. Privind la Mântuitorul Iisus Hristos, care a spus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, observăm că pe primul loc se află Calea, iar atingerea scopului e condiţionată tocmai de această rezolvare prin Hristos – Calea, care nu înseamnă neapărat liniaritate, ci o stare în care te poţi afla dacă ţi-a fost dăruită.

Dacă ar fi să restrângem într-o propoziţie conceptul despre care vorbim, am putea spune că intelectualul e acel om care afirmă că există lumină şi există întuneric. Aceasta e, în fond, o definiţie a structurii Universului. Definiţia omului e creativitatea. Omul este fiinţa care creează. Prin aceasta, omul nu e demiurg, înlocuindu-L pe Creator. Lumea creată de El e perfectă, iar în această lume intelectualul este o fiinţă care pune întrebări. În acest context, existenţa intelectualului e o încercare de a defini realitatea. El este un dezvăluitor, şi nu descoperitor, şi de aceea „status”-ul său poate foarte uşor provoca ura. Intelectualul arată ceea ce nu se vede, dar există; în felul acesta este o putere fără putere.

Phaedross sau Pascal au elogiat forţa iscusinţei şi a raţiunii. „În gândire stă măreţia omului”.

Fiind un dezvăluitor, intelectualul devine o fiinţă foarte fragilă, friabilă. Ducând mai departe comparaţia, putem spune că el este o fereastră, deoarece nu are o imagine a lui proprie, ci prezintă o imagine a lumii care există.

Nu putem despărţi imaginea intelectualului de cea de pedagog, despre care e foarte greu să vorbeşti în Europa de Est, tocmai pentru că există imaginea deformată a intelectualului implicat, care învaţă poporul. Deşi poporul nu trebuie învăţat. Este absurd ca un popor care a scris „Mioriţa” să fie învăţat de intelectualul care încearcă să înveţe „Mioriţa”. Pedagogul este omul care ia de mână pe cineva şi îl conduce mai departe. De exemplu, un inginer încearcă să facă ordine într-un sistem de gândire, într-o mulţime de non-valori ce vor deveni funcţionale. Deci intelectualul nu e doar scriitorul, ci omul care creează şi care prin creaţia lui devine colaborator al lui Dumnezeu pe pământ. Când omul pune mâna pe materie, mâna lui întâlneşte mâna lui Dumnezeu. Materia are în sine amintirea creaţiei lui Dumnezeu Cel care a modelat materia.

Din punct de vedere creştin, cei care au fost încorporaţi în Hristos prin botez au fost asociaţi Poporului lui Dumnezeu, participând în felul lor la slujba sacră a lui Hristos.

Contribuţia intelectualilor creştini este cea a întregului popor creştin în Biserică şi în lume. Vocaţia lor proprie este de a căuta împărăţia lui Dumnezeu în domeniul temporal, orientându-l după legile morale şi voia lui Dumnezeu.

Cum îşi vor împlini şi această misiune? În primul rând, prin viaţa lor trăită după Evanghelie, iradiind în jurul lor credinţa, speranţa şi iubirea. Este predica fără vorbe, prin fapte. O recomandă Iisus: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mt. 5, 16).

Trăind cum se cuvine viaţa creştină, intelectualii din vremea noastră sunt chemaţi să sfinţească mediul în care trăiesc. Sunt locuri unde preotul nu poate ajunge. Cine să ducă acolo meajul Bisericii? Intelectualii-creştini, care lucrează acolo.

Pr. Doinel-Puiu MĂRGINEANU