Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de la Caransebeş a contestat în instanţă actul normativ care se referă la neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plată, precum şi a altor drepturi. Potrivit preşedintelui asociaţiei, Zaharia Drăghiţă, revoluţionarii consideră că, în decembrie 1989, românii şi-au câştigat libertatea şi democraţia. „Noi vrem să respectăm în continuare legile acestui stat. Deci, continuăm pe cale legală şi facem o contestaţie la Legea 283, mai exact la un articol din lege care prevede acordarea indemnizaţiei pe care noi considerăm că ne-a fost luată în mod abuziv şi neconstituţional. Şi nu numai atât! E vorba de tot ce a făcut Guvernul până la ora actuală, cu profesorii, cu medicii, cu pensionarii, cu toată lumea şi, mai nou, vedeţi ce se întâmplă cu sistemul sanitar”, a mai completat Drăghiţă.

De asemenea, revoluţionarii susţin că suspendarea drepturilor lor a fost făcută ilegal, dar că lupta lor se duce, totuşi, pe cale legală. „Noi nu mergem să le dăm în cap, nu le dăm foc şi nu facem greva foamei, aşa cum ar vrea ei s-o facem. Dau spre exemplu cazul meu. Eu am renunţat la locul meu de muncă ştiind că am această indemnizaţie, şi nu puteam să las ca alţi colegi de-ai mei, care nu aveau alte venituri, să-şi piardă locul de muncă şi să rămână pe drumuri. Acum am rămas eu pe drumuri, fără salariu, fără pensie şi fără indemnizaţie. Şi atunci zic: cu ce-mi întreţin eu familia?”, se întreabă acum retoric Drăghiţă, care adaugă că valoarea indemnizaţiei era de 2.000 de lei, indemnizaţie care, de altfel, nu a fost cerută niciodată de revoluţionari. „Noi, la revoluţie, nu am ieşit în stradă pentru beneficii, am ieşit pentru libertatea de exprimare, pe care ne temem că o pierdem. La decizia contestării suspendării drepturilor legale au ajuns, cel puţin până acum, toate asociaţiile din vestul ţării, din Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara”.

La ora actuală, Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de la Caransebeş numără 32 de membri, după ce alţi 14 dintre ei au decis să adere la Asociaţia Răniţilor. Totodată, Drăghiţă mai spune că nimeni nu obligă pe nimeni să conteste în justiţie o decizie pe care ei o consideră nedreaptă şi lasă decizia la nivelul fiecărui membru. „Eu, unul, sunt dispus să merg şi mai departe, pentru că nu mai vreau să fiu arătat cu degetul: uite profitorii! Timp de atâţia ani, am ieşit public la postul local, Eurosat TV, şi am spus mereu că, dacă cineva are ceva de contestat la adresa mea, s-o facă. Ei, bine, acest lucru nu s-a întâmplat şi nu am avut nicio contestaţie. Acum, după 22 de ani de la revoluţie, avem aceste probleme. Noi nu am oprit pe nimeni să-şi depună dosarul de revoluţionar, dar nu accept să spună cineva că noi suntem impostori. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am fost atunci rănit, că nu a murit nimeni din familia mea, dar pun problema: dacă nu cădeau Guvernul Ceauşescu şi regimul comunist, se mai auzea de Drăghiţă? Sau erau pomi crescuţi pe mormântul meu?!”, mai spune Drăghiţă.

De altfel, revoluţionarii consideră că regimul actual mizează pe ideea „Dezbină şi stăpâneşte!”. Asta, pentru că răniţii în Revoluţia din 1989 beneficiază în continuare de indemnizaţiile acordate în 2004. „Îmi pun problema, ce alte merite are mai multe unul care a fost rănit atunci, decât am eu, cel care am organizat şi am condus revolta?! Nu înţeleg care este acum judecata…”, mai spune Drăghiţă, care susţine că a avut, pe această temă, o discuţie şi cu deputatul Gheorghe Hogea. „Ne minte frumos şi ne spune mereu că se va rezolva. Deocamdată nu s-a rezolvat nimic, la fel ca în cazul profesorilor. Eu, în 14 ianuarie, trebuie să plătesc 11 milioane, rată, creditul luat în baza acestei indemnizaţii. De unde?”.

O altă problemă care-i frământă pe revoluţionari este accea că, până la ora actuală, nu există o explicaţie clară privind decizia suspendării drepturilor din partea Curţii Constituţionale a României, după demersurile făcute la nivel guvernamental.

Carmen SENCO

Foto: Doru BĂLĂŞOIU