Istoria locală, în şcolile caransebeşene?



Recenta lansare a cărţii „Oraşul Caransebeş în anul dezrobirii sale: 1919”, de Constantin Brătescu, le-a dat prilejul celor prezenţi la eveniment să vorbească despre un subiect, de altfel, nu lipsit de interes, şi anume, studierea, în şcoli, a istoriei locale.
Directorul Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, Ioan Cojocariu, a declarat că, în urmă cu câţiva ani, s-a vorbit despre o monografie completă a oraşului, iar materialele conţinute de aceasta ar putea fi trecute măcar ca obiect de studiu opţional, dacă nu pot fi incluse într-o programă şcolară ca materie la care să se susţină examene. „În acest fel, cei interesaţi de trecutul Caransebeşului, cei cu aplecare spre filologie, geografie sau istorie, să poată avea acces la aceste informaţii, iar un profesor pasionat să le predea aceste cunoştinţe, fie în timpul programului şcolar, fie după ore. Aşadar, şi noi am avut această propunere, pentru că ni se pare o idee foarte bună. Chiar presa poate să ne ajute în acest sens, ridicând problema către un factor de decizie. Politic sau nu, s-ar putea ca cineva din conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean să poată impune această idee, de a se învăţa măcar istoria localităţii în care elevii merg la şcoală. E o idee foarte bună”, a mai spus Ioan Cojocariu.
Secretarul eparhial al Episcopiei Caransebeşeului, Casian Ruşeţ, este de părere că, pe lângă orele de istorie, structurate conform curriculei, există suficiente posibilităţi pentru a pune în valoare şi istoria locală. Aceste posibilităţi se rezumă nu doar la activităţi extracurriculare, ci şi la activităţi care pot fi organizate în interiorul şcolilor. „Ca să dau un exemplu, în paginile cărţii «Oraşul Caransebeş în anul dezrobirii sale: 1919», găsim foarte multe informaţii legate de Liceul «Traian Doda», de Institutul Teologic din Caransebeş, respectiv de Institutul Pedagogic Diecezan, deci istoria acestor şcoli se regăseşte şi în acest volum şi, implicit, se confundă cu istoria acestor locuri. Tocmai de aceea, noi le recomandăm profesorilor de religie să insufle această bucurie şi dragoste elevilor, pentru ca, pe lângă disciplina prevăzută în curriculă, în acele ore puse la dispoziţia profesorilor, să le aducă elevilor la inimă aceste realităţi istorice, câteodată dureroase, câteodată plăcute şi pline de glorie. De aceea, noi le recomandăm, nu doar profesorilor de istorie sau de religie, dar chiar şcolilor, să organizeze activităţi, poate nu atât de elitiste, dar activităţi care să fie accesibile tinerilor din ziua de azi”, a adăugat părintele Casian Ruşeţ.
Bianca METEŞ