Get Adobe Flash player

Ghidul comunelor: Bucoşniţa

Vizualizari: 641

Comuna Bucoșnița se învecinează spre Sud cu comuna Slatina-Timiş, spre Nord cu comuna Buchin, spre Vest cu poalele Munţilor Semenic, iar spre Est cu poalele Munţilor Ţarcu. Accesul în localitate se face pe Drumul Național DN6.

Suprafaţa teritoriului administrativ al comunei Bucoşnita este de 9.767 ha. Terenurile agricole ocupă 5.519 ha, terenul arabil – 1.076 ha, livezile 296 ha, păşunile 2.294 ha, fâneţele 1.852 ha, terenurile neagricole 4.612 ha, în care ocupate cu păduri sunt 4.463 ha, ape 32 ha, drumuri 8 ha, curţi şi construcţii 58 ha, neproductiv 50 ha.

Comuna este alcătuită din patru sate – Bucoşniţa, Petroşniţa, Goleţ şi Vălişoara – cu un total de 3.308 locuitori.

Localitatea Bucoşniţa este aşezată de-a lungul pârâului cu acelaşi nume, la distanţă de 1 km de Drumul European E 70, la 12 km distanţă de municipiul Caransebeş, pe Culoarul Timiş-Cerna, aşezată de o parte şi de alta în lunca râului Timiş, pe terasa superioară şi în zona piemontană de la poalele munţilor, într-un cadru natural valoros, păstrat şi gospodărit cu grijă, dispunând de toate formele de relief, de la munţi, dealuri, ape şi câmpii, până la lunci şi ochiuri de apă. În extravilan, relieful este în mare parte sculptat, descrescând de la cotele înalte ale Muntelui Semenic, Ţarcu şi Muntele Mic, în roci magmatice. Regimul climatic este temperat-continental, cu influenţe mediteraneene şi blând.

Evoluţia istorică a satului

Date despre atestarea documentară a localităţtii se cunosc din anul 1468, cu ocazia unei donaţii pe care o face regele Matei lui Ladislau şi Ludovic Ermeny. În anul 1603, cu ocazia unui recensământ al pământului, sunt specificate părţile de proprietate ale latifundiarilor vremii. De-a lungul timpului, vatra satului şi-a schimbat locul datorită războaielor.

Instituţii culturale

Şcoala – înfiinţată în anul 1782, cu predare în limba română, neavând comunităţi de alte etnii.

Biserica Ortodoxă Română cu Hramul Sfântul Ilie, hram care se serbează printr-o adunare câmpenească pe data de 20 iulie a fiecărui an, numită şi Rugă.

Căminul Cultural: amplasat în mijlocul satului, este punctul de atracţie şi adunare a tinerilor, dar şi a vârstnicilor, unde se organizează activităţi culturale şi se serbează evenimentele fericite din viaţa locuitorilor.

Biblioteca Comunală este dotată cu un număr de 10.000 volume de beletristică şi specialităţi tehnice care sunt puse la dispoziţia iubitorilor de carte.

Biserica Baptistă a fost înfiinţată în anul 1980, de către pastorul Busuioc, şi numără un număr de 68 de adepţi.

Localitatea Goleţ este situată la 7 km est de centrul comunei, fiind cea mai îndepărtată, cu un număr de 150 de gospodării şi o populaţie de 612 locuitori. Satul este aşezat de o parte şi de alta a pârâului Goleţ, care izvorăşte din crestele Munţilor Semenic. Fiind situat în zona de munte, are o singură cale de acces. Localitatea Goleţ este amplasată practic pe o ravenă care la ieşirea din defileu s-a lărgit mult, având un profil transversal mediu de 1.500 de metri, care de-a lungul timpului s-a stabilizat, s-a solidificat prin depuneri grosiere, ulterior aluvionare fine, devenind propice aşezării umane. Clima este mai răcoroasă cu aproximativ 3-4 grade faţă de celelalte aşezări, având brize de deal care adie mai intens, fiind o zonă propice pentru dezvoltarea agroturismului rural montan. Are zone pitoreşti, păduri răcoroase şi dense, cu specii de fag, gorun, paltin, tei, molid şi brad, şi o bogată vegetaţie luxuriantă.

Evoluţia istorică a localităţii

Datele despre atestarea arheologică datează din anii 1400, ca aşezare de ciobani şi păstori, care mai apoi s-a transformat în sat de sine stătător pe timpul împărătesei Maria Tereza, în timpul dominaţiei austro-ungare, când s-a înfinţat şi Regimentul de Graniţă.

Instituţii culturale

Şcoala cu clasele I-IV, unde învaţă un număr de 60 de copii şcolari şi preşcolari, cu dotări moderne, calculatoare, apă potabilă şi personal didactic calificat.

Biserica Ortodoxă Română a fost ctitorită în anul 1890,  prin eforturile colective ale locuitorilor satului; biserica a fost renovată şi modernizată, ea având hramul Naşterea Maicii Domnului, care se serbează la data de 8 septembrie a fiecărui an.

Biserica Baptistă a luat fiinţă în anul 1960, fiind frecventată de un număr de 250 de credincioşi. Este o clădire nou construită şi punct important de îndrumare spirituală a sătenilor.

Căminul Cultural a fost construit în anul 1958, de către oamenii satului, fiind parte integrantă din viaţa lor, aici desfăşurându-se toate evenimentele locale. Are o sală de spectacole cu o capacitate de 250 de locuri, clădire ce urmează să fie renovată.

Localitatea Petroşniţa este aşezată în partea de nord-est a centrului de comună, la 1,5 km distanţă pe malul stâng al râului Timiş şi la distanţă de 2 km faţă de DN 6. Satul este aşezat în zona de deal şi munte, pe versantul vestic al Munţilor Semenic, fiind străjuit la nord-vest de Munţii Ţarcu, într-o locaţie frumoasă şi pitorească. Localitatea este străbătută de pârâul Petroşniţa şi se compune dintr­-un număr de 300 de gospodării, unde locuiesc 1.100 de cetăţeni de naţionalitate română, având ca principală preocupare agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor.

Evoluţia istorică

Localitatea este atestată istoric în anul 1468, cu ocazia unei donaţii pe care a făcut-o regele Matei lui Ladislau şi Ludovic Ermeny. De-a lungul timpului, localitatea a aparţinut Austriei, iar în anul 1783 este înglobată, împreună cu oraşul Caransebeş, în Confiniul Militar al Batalionului Grăniceresc Slatina-Timiş. În anul 1872, satul trece sub stăpânirea Ungariei până în anul 1918.  Vatra satului a fost schimbată datorită războaielor, cunoscându-se denumiri ca Sat Bătrân, Numere sau Neghes.

Instituţii culturale

Şcoala a fost nou construită în anul 1972, pe amplasamentul vechii Primării, cuprinzând 10 săli de clasă, cu laboratoare moderne, unde învaţă şi se instruiesc un număr de 200 de elevi, care sunt incluşi în clasele I-VIII, cu cadre didactice bine pregătite profesional.

Biserica Ortodoxă Română este atestată din anul 1830, construită în anul 1880 şi renovată şi pictată în 1984, fiind frecventată de un număr de 850 de credincioşi. Pe parcursul timpului, clădirea bisericii a fost renovată interior şi exterior, beneficiind de încălzire centrală şi mobilier nou. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului, care se serbează în fiecare an la 15 august, prin serbări religioase şi laice. În cadrul bisericii funcţionează un cor mixt format din 60 de persoane, care asigură desfăşurarea ritualului religios şi care participă la diferite spectacole şi pelerinaje.

Biserica Baptistă a fost construită în anul 1960 şi este frecventată de un număr de 240 de enoriaşi. Clădirea este nou construită şi dotată cu sistem de încălzire centrală şi mobilier adecvat cultului baptist.

Căminul Cultural este situat în centrul satului. A fost construit în anul 1960 şi se compune dintr-o sală de spectacole ce poate găzdui un număr de 400 de personae, precum şi 10 încăperi anexe, situate la parter şi etaj. La parterul Căminului Cultural funcţionează spaţii comerciale. Sala de spectacole a fost renovată şi dotată cu sistem de iluminat şi mobilier modern.

Satul Vălişoara este situat pe malul drept al râului Timiş, la o distanţă de 5 km faţă de centrul de comună şi la 1 km faţă de DN 6, şi 12 km distanţă de municipiul Caransebeş, spre Bucureşti. Localitatea se învecinează cu comuna Bolvaşniţa la poalele Muntelui Ţarcu, fiind zonă de deal fără vegetaţie forestieră, constituind culoarul de trecere a animalelor în transhumanţă spre pajiştile Munţilor Ţarcu.

Evoluţia istorică

În atestatele istorice a fost cunoscută sub denumirea de Temeszvalva, schimbându-şi de-a lungul anilor vatra satului, loc care şi acum mai poartă acest nume, de Sat Bătrân. Principalele ocupaţii ale locuitorilor sunt agricultura şi creşterea animalelor. Dată fiind apropierea de oraş şi un acces uşor, o parte din populaţia activă lucrează în Caransebeş. Fiind oameni gospodari, în majoritate au case nou construite după anul 1950, dând impresia satului cochet, frumos şi bine îngrijit. Numără 238 de gospodării în care locuiesc aproximativ 900 de persoane de naţionalitate română.

Instituţii culturale

Şcoala  cu clasele I-VIII a fost construită în anul 1976 şi renovată de-a lungul timpului, fiind frecventată de un număr de 80 de elevi şcolari şi preşcolari. Având o bază material-didactică modernă, cadre calificate, elevii din această şcoală se evidenţiază cu rezultate excepţionale la învăţătură.

Biserica Ortodoxă Română  are hramul Adormirea Maicii Domnului, pe data de 15 august a fiecărui an, dată când se întâlnesc toţi fiii satului şi serbează întâlnirea cu rudele şi cunoscuţii în fiecare casă şi la Căminul Cultural. Clădirea bisericii a fost renovată, pictată, dotată cu încălzire centrală, precum şi iconostas adecvat, în anul 1994. Pe lângă biserică mai funcţionează şi Casa parohială, loc de întâlnire spirituală.

Biserica Baptistă este frecventată de un număr de 80 de enoriaşi, fiind renovată în anul 1995.

Căminul Cultural este construit în anul 1959 şi are în componenţă o sală de spectacole cu o capacitate de 350 de locuri, clădire ce urmează a fi renovată şi dotată cu mobilier modern.

Conform ultimului recensământ, din anul 2002, populaţia unităţii administrativ-teritoriale este de 3.303 locuitori. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor sunt agricultura şi creşterea animalelor. Componenţa etnică a populaţiei comunei este alcătuită în proporţie de 100% din români.

Geanina LUCA

Traducere
Ultimele articole