În urmă cu 72 de ani, în data de 18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea a germanilor din România în Uniunea Sovietică.
Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţiei care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Pentru ca toate acestea să nu fie uitate, una dintre victimele acelor vremuri, Cornelia Fetea, și-a dedicat viața pentru a reprezenta interesele și drepturile deportaților din Bărăgan din calitatea de președinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a Victimelor Dictaturii Comuniste din Caraş-Severin.
Astfel, duminică, 18 iunie, a avut loc comemorarea foștilor deportați în Bărăgan la Biserica Sfântul Ilie Oravița, cu participarea domnului Leonard Câmpeanu, vicepreședintele AFDPR, Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor, dar și a liberalilor Ovidiu Rădoi și Mirco Lechici sau a primarului Oraviței, Costel Dumitru Ursu, ne-a informat Filiala PNL Caraş-Severin.
„Vreau să mulțumesc domnului senator Ion Marcel Vela, președintele PNL Caraș-Severin, pentru că a luptat alături de noi pentru drepturile deportaților. La inițiativa domniei sale, în decembrie 2018 a fost votată Legea pentru despăgubirile morale datorate deținuților politici, dar și a deportaților în Bărăgan, supuși suferințelor și umilințelor după 1946 și până în decembrie 1989. La momentul votării s-a inclus în lege și dreptul urmașilor deportaţilor. Domnul senator a înțeles și a are compasiune pentru copiii lor care au suferit în diferite moduri, nu au putut urma facultățile pe care și le-ar fi dorit pentru că erau «ciumați», alții au fost dați afară din școli (cei născuți la începutul anilor ‘50), iar alții au suferit în multe alte forme sadice”, a declarat Cornelia Fetea.
„Trebuie să spunem tinerilor despre aceste atrocități. În urma unui plan, au fost scoase din casele lor peste 12.800 de familii, din 258 de localităţi, fără niciun anunţ prealabil, începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, pe motiv că erau chiaburi. După un drum de două săptămâni, închişi în vagoane, deportaţii au ajuns în gările din Bărăgan, de unde camioanele i-au transportat la cele 18 puncte diferite din Câmpia Bărăganului. Lăsaţi sub cerul liber, şi-au pregătit bordeie sub pământ, iar în anii ce au urmat şi-au construit case şi au desţelenit glia. Peste cinci ani, în 1956, unii din deportaţi – pentru că mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri aride – s-au întors la casele lor, pe care le-au găsit ocupate de profitorii regimului comunist, şi au fost obligaţi pentru a doua oară să ia viaţa de la capăt. Veșnică pomenire acestor victime și toată compasiunea noastră!”, a subliniat Ovidiu Rădoi, vicepreședintele Consiliului Județean Caraș-Severin. (M. Doman)
