Ziua de 21 iulie este reprezentativă pentru locuitorii Ţării Gugulanilor, această dată fiind considerată, conform legii, Ziua Banatului.
Data marchează un eveniment istoric de o mare importanţă, şi anume, semnarea Tratatului de la Passarowitz din anul 1718, prin care s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte, şi Imperiul Habsburgic şi Republica Veneţiană de cealaltă parte, Banatul redevenind astfel provincie europeană şi creştină.
În urma acestui acord, Banatul şi alte teritorii stapânite de otomani au fost încorporate Casei de Habsburg, acest eveniment fiind momentul de renaştere a provinciei istorice. În continuare au fost luate o serie de măsuri de către noua administraţie, reforme care au reconstruit aproape de la zero o regiune aflată în degringoladă.
Anterior anului 1718, otomanii au avut mai multe succese împotriva Veneţiei şi în luptele purtate în Grecia, dar au fost înfrânţi la Petrovaradin de către trupele imperiale habsburgice conduse de prinţul Eugeniu de Savoia. În consecinţă, în urma tratatului, Imperiul Otoman a pierdut Banatul Timişoarei, Serbia de Nord, nordul Bosniei şi Oltenia, în favoarea Casei de Habsburg. Belgradul şi Oltenia au fost luate ulterior înapoi de Imperiul Otoman, în anul 1739, prin Tratatul de la Belgrad.
Proiectul legislativ prin care data de 21 iulie a devenit Ziua Banatului a fost adoptat de Senatul României în luna aprilie a anului 2015. Demersul a luat naştere la iniţiativa mai multor parlamentari din judeţul Timiş.
Steagul Banatului – verde, cu o cruce albă – este o propunere a Ligii Bănăţene din Timişoara făcută încă din 2009. Astfel, culoarea ce reprezintă Banatul este legată în primul rând de bogăţia şi fertilitatea pământului.
În heraldică, culoarea verde simbolizează onoare, raţiune, tinereţe, prospeţime, regenerare, libertate şi sănătate. Verdele este, de asemenea, culoarea onoarei şi a victoriei. În creştinism, verdele este simbolul speranţei. Benefic, verdele dobândeşte şi o valoare mitică, aceea a păşunilor verzi („green pastures”) ale raiurilor înverzite, ale iubirilor din copilărie („vert paradis des amours enfantines”). Nuanţele de verde au şi ele semnificaţii diferite. Verdele închis poate fi asociat cu masculinitatea, conservatorismul şi bogăţia. Misticii germani (Mechtilde din Magdeburg, Angelus Silesius) asociază verdele cu albul, pentru a califica Boboteaza şi virtuţile hristice, justiţia reprezentată de verde întregind neprihănirea albului. Albul semnifică puritate, blândeţe, pace şi loialitate.
Crucea ca simbol. Pe lângă greutatea simbolistică a crucii creştine, acest semn grafic împarte suprafaţa în patru părţi, iar cifra patru devine reprezentativă pentru scopul acestul steag din cel puţin două motive: delimitarea spaţiului geografic al Banatului are patru laturi, respectiv Mureş la nord, Tisa la Vest, Dunărea la sud şi Munţii Banatului la est, iar cifra patru reprezintă şi cele patru etnii importante din Banat – românii, sârbii, germanii şi maghiarii.
Vasi POPESCU