Banat, valoare şi conştiinţă


Testamentul Generalului Dragalina

Subsemnatul, în deplină cunoştinţă a faptelor mele, sănătos la corp şi la minte, am hotărât pentru cazul neprevăzut, să dispun următoarele:

1. În caz de moarte, las tot ce-mi aparţine soţiei mele, Elena Dragalina, născută Giurginca, ca unei fiinţe iubite şi care, cu credinţă, cu dragoste şi statornicie, m-a secondat şi a căutat să-mi uşureze viaţa.

Ei îi las toată suma ce-mi revine din asigurarea pe care o am contractă la ,,Generale”, ca să dispună aşa după cum crede că va fi interesul ei şi al iubitelor mele fete. De asemenea, îi las toată suma pe care am depus-o lunar la Casa de credit şi ajutor a ofiţerilor, la care a contribuit şi dânsa, uşurându-mi, prin chiverniseala ei, a plăti cotizaţiile.

2. Băieţilor, iubiţilor mei fii, Corneliu şi Virgiliu, pe lângă binecuvântarea mea, le las biblioteca şi armele mele şi îi rog a se mulţumi cu atât, căci nu mi-a fost dat, cu toată munca ce am desfăşurat, să agonisesc mai mult. În schimb, îi rog să fie în ajutorul mamei şi surorilor lor. Cea dintâi, care cu dragoste s-a jertfit pentru creşterea lor, iar surorilor lor ca unor fiinţe cu trebuinţă încă de a fi ajutate şi conduse.

Le las un nume cinstit şi nepătat, căci toată viaţa mea am jertfit-o pentru a-mi îndeplini serviciul conştiincios şi pe cât omeneşte mi-a fost posibil. N-am căutat să mă abat cu nimic de la calea binelui şi a dreptăţii. Niciodată nu am avut altceva în vedere decât îndeplinirea cinstită a datoriei. Sărac am intrat în Armată, sărac părăsesc această lume. Doresc din toată inima ca şi ei să urmeze calea pe care am mers. Şi să nu se abată niciodată de la datorie, iar cinstea să le fie mai presus de toate.

Astfel am căutat să fiu, astfel să fie şi ei. În schimb, îl rog pe Dumnezeu să le dea puterea să fie aşa, şi binecuvântarea mea îi va însoţi pretutindeni.

Viorica si Elena Dragalina, in doliu

3. Iubitelor mele fiice – Aurora, Cornelia, Elena şi Viorica – n-am ce să le las, decât iubirea mea şi binecuvântarea părintească.

Să fie cinstite şi să se devoteze cu toată dragostea unei cariere, şi să nu uite niciodată numele nepătat ce le las. Să iubească pe mama lor, pe fraţii lor, şi să se iubească între ele.

Dumnezeu bunul va îngriji de ele. Să asculte de mama lor, care niciun moment nu le-a părăsit şi care cu drag şi-a dat tot pentru a le vedea fericite.

4. Doresc ca toţi copiii mei să o iubească, să o venereze şi să o asculte pe mama lor, până în a lor bătrâneţe. Şi, atunci când îşi vor crea familia lor, să nu uite că ceea ce sunt ei o datorează mamei lor. Să se iubească între ei, să se ajute reciproc, să fie cuminţi şi să nu-l uite nici pe tatăl lor, care din ceruri se va ruga pentru fericirea lor.

Iubita mea fiică Viorica, fiind cea mai mică, are trebuinţă de indulgenţa şi ajutorul tuturor fraţilor şi surorilor ei. Cu toţii să contribuie ca şi ea să poată să-şi facă o carieră.

Dumnezeu să fie cu voi toţi, şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră!

Scris şi semnat de mine, locotenent-colonel I. Dragalina.

Col. (r) Andrei GHIDARCEA