De vrei să-ţi mântuieşti sufletul şi să câştigi viaţa veşnică, ridică-te din lâncezeală, fă-ţi semnul crucii şi spune: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

Credinţa nu o vei găsi meditând, ci făptuind. Nu cuvintele şi speculaţiile sunt cele ce ne învaţă ce este Dumnezeu, ci trăirea. Dacă vrei să intre aerul curat în casă trebuie să deschizi fereastra; dacă vrei să te bronzezi trebuie să ieşi la soare. La fel e şi pentru găsirea credinţei; Sfinţii Părinţi spun că nu îşi poţi atinge ţelul rămânând în comoditate şi aşteptând. Să luăm spre pildă pe fiul risipitor care, sculându-se, a venit la tatăl său (Luca, 15, 20).

Oricât de decăzut şi înlănţuit în cele lumeşti ai fi, niciodată nu e prea târziu. Nu întâmplător e scris că Avraam era de şaptezeci şi cinci de ani când a plecat (Facerea 12, 4), iar lucrătorul din ceasul al unsprezecelea primeşte aceeaşi plată ca şi cel din ceasul întâi (Matei 20, 1-16).

Şi nici prea devreme nu poate fi. Nu e prea devreme să stingi pădurea cuprinsă de foc. Ori vrei să-ţi afli sufletul pârjolit?

Încă de la botez ţi s-a dat a purta războiul nevăzut contra vrăjmaşilor sufletului; deci împlineşte-ţi îndatorirea. Îndeajuns ai zăbovit până acum. Afundat în negrijă şi lene, ai pierdut timp preţios. De aceea nu-ţi rămâne decât să începi, căci ai lăsat să se întineze jalnic curăţia primită la botez.

Ridică-te deci, acum, de îndată, fără întârziere. Nu mai amâna pe diseară, pe mâine ori pe mai târziu, când vei fi terminat ce ai făcut până acum. Amânarea te poate pierde.

Nu, ci chiar acum, când ai luat hotărârea, să arăţi, în faptă, că te-ai despărţit de vechiul om şi începi o nouă viaţă, cu o nouă cale spre un nou ţel. Ridică-te fără teamă şi zi: „Fă, Doamne, să încep acum. Ajută-mă!”. Căci, înainte de orice, ceea ce îţi trebuie e ajutorul lui Dumnezeu.

Stăruieşte în hotărârea ta şi nu privi în urmă. Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat cu soţia lui Lot, făcută stâlp de sare când a privit înapoi (Facerea, 19, 26). Te-ai lepădat de omul cel vechi, lasă zdrenţele în urma ta. Precum Avraam, ai auzit glasul Domnului: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu” (Facerea 12, 1). Către acest pământ [tărâm] să ai de acum toată atenţia.

Fritjof Tito COLLIANDER

(traducere Radu Bogoevici)