Get Adobe Flash player

3 iunie 1943. Dezvelirea monumentului Generalului-erou Ion Dragalina

Este cunoscut faptul că statuia lui Francisc Iosif I, împărat al Austriei şi rege al Ungariei începând cu anul 1867, dezvelită la Caransebeş în Parcul central la 30 septembrie 1906, a fost înlăturată de pe soclu în primele zile ale lunii iunie 1919 de către primii jandarmi români care au sosit în oraş pentru a menţine ordinea publică.

În parcul sus-amintit, denumit încă din acei ani Grădina „General Ion Dragalina”, soclul din marmură de Ruschiţa, străjuit de cei doi lei, ca simbol al puterii emanate de construcţia politică bicefală oficializată în 5/17 februarie 1867, a rămas neocupat până în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, în pofida demersurilor autorităţilor locale de a amplasa acolo statuia regelui întregitor de ţară Ferdinand I.

Personalitatea Generalului-erou Ion Dragalina, fiu al Caransebeşului, era de necontestat în întreg Banatul şi, tocmai de aceea, după scurgerea a 22 de ani, în 28 aprilie 1941, s-a constituit la Caransebeş un comitet pentru amplasarea statuii acestuia în Parcul central. Iniţiatorul monumentulului a fost lt.-col. Corneliu Fortunescu, de la Regimentul 96 Infanterie din oraş. În „Foaia diecezană” s-a publicat, în 24 septembrie 1941, cu titlul „O iniţiativă şi un apel”, tocmai apelul comitetului, din care extragem un semnificativ pasaj relativ la personalitatea Generalului Ion Dragalina: „Oraşul Caransebeş, acest vechi focar de strădanii naţionale, a avut mândria să dea ţării pe unul dintre cei mai mari eroi, pe viteazul General Ion Dragalina, eroul de la Cerna şi Jiu, care în luptă pentru realizarea marelui ideal al unirii tuturor românilor a înscris pagini de glorie şi a sângerat în fruntea armatelor sale. (…) Oraşul Caransebeş este mândru că a dat Ţării pe cel mai scump şi pe cel mai viteaz fiu al ei. El vrea să răsplătească eroismul şi jertfa viteazului General Ion Dragalina, imortalizând în piatră eroica sa făptură, pentru ca pilda acestui mare erou să dăinuiască de-a pururi. Voim ca toată suflarea românească să simtă mândria noastră şi să se însufleţească de pilda lui”.

Şi pentru a întări necesitatea înălţării monumentului proiectat de prof. dr. Petru Rezuş, de la Academia Teologică din Caransebeş, în aceeaşi gazetă a fost publicat un articol intitulat „Generalul Ion Dragalina. 25 de ani de la moartea sa eroică”, rememorându-i viaţa şi faptele eroice din timpul Primului Război Mondial: „Banatul însă, de atunci (anul 1916 – n.n.) şi până în zilele acestui de-Al Doilea Război, a înconjurat figura acestui mândru fiu al său cu un adevărat cult. El este de fapt şi una dintre cele mai ilustre figuri în Pantheonul acestei regiuni de ţară, care a dat reprezentanţi de elită pe toate tărâmurile de manifestare, ca: Vincenţiu Babeş, I. Sârbu, vestiţi oameni de ştiinţă; episcopi ca Popasu, Popea şi Badescu; teologi ca Olariu şi Barbu; cărturari ca Velovan; patrioţi ca Goldiş şi A. Popovici; generali ca Doda, Cena şi Dona etc.”. Autorul articolului se simţea însufleţit de hotărârea caransebeşenilor de a-l eterniza printr-un monument pe acest mare fiu al oraşului.

În condiţii financiare nu tocmai prielnice, apelul comitetului caransebeşean a fost îmbrăţişat de instituţii administrative, şcoli, reuniuni culturale, parohii ş.a. Comitetul pentru ridicarea monumentului Generalului-erou Ion Dragalina era condus de colonelul Alexandru Grecianu, în calitate de preşedinte, şi Romul G. Ancuşa, ca preşedinte executiv. Acesta a lansat listele de subscripţie pentru monument.

Prin intermediul „Foii diecezane” se comunica periodic rezultatul colectelor. O primă ştire a venit din satul Iablaniţa, unde şcolarii au organizat în ziua de Crăciun o serbare, adunând şi donând suma de 720 de lei. În luna aprilie 1942, elevii Şcolii Primare de Stat din Caransebeş au colectat suma de 3.710 lei pentru acelaşi scop.

Monumentul a fost încredinţat spre executare sculptorului Mihai Onofrei.

În toamna anului 1942, suma necesară realizării monumentului era în cea mai mare parte adunată. Prin decizie a primarului dr. Isac Rădulescu, Primăria oraşului Caransebeş a contribuit cu suma de 50.000 de lei.

Implicându-se în acest proiect naţional-cultural, cu mari încărcături politice, Episcopia Caransebeşului a antrenat parohiile în strângerea unor sume, după puterile fiecăreia. Le vom enumera în continuare: Glimboca (1.800 lei), Lugoj (1.000 lei), Rusova Veche (1.100 lei), Reşiţa Română (10.000 lei), Anina (1.600 lei), Teregova (4.850 lei), Obreja (2.200 lei), Doclin (1.400 lei), Câlnic (1.389 lei), Bucoşniţa (1.400 lei), Biniş (1.745 lei), Măru (1.580 lei), Marga (1.240 lei), Borlova (2.645 lei), Ohababistra (3.400 lei), Eşelniţa (1.200 lei), Cornereva (1.730 lei), Oraviţa Română (10.689 lei), Marginea (2.800 lei), Reşiţa Montană (6.000 lei), Zerveşti (1.990 lei), Făget (1.335 lei), Văliug (1.175 lei), Iaz (1.000 lei), Mâtnicu Mare (1.600 lei), Luncaviţa (1.155 lei); Băile Herculane (1.000 lei), Dognecea (3.040 lei), Iablaniţa (1.980 lei), Sacul (2.050 lei), Ocna de Fier (1.370 lei) şi Topleţ (950 lei).

Un gest întru totul notabil a fost cel al Protopopului-maior Iosif Coriolan Buracu, care, aflat începând din toamna anului 1941 în zona petroliferă Câmpina-Moreni alături de soldaţii bănăţeni concentraţi acolo, a prezentat mai multe conferinţe dedicate unor generali bănăţeni precum Traian Doda, Moise Groza, Nicolae Cena şi Ion Dragalina, adunând suma de 53.660 de lei, pe care a trimis-o la Caransebeş pentru executarea monumentului.

În luna mai 1943, monumentul generalului era turnat în bronz şi aşezat pe soclul destinat, inaugurarea având loc în 3 iunie 1943, de Ziua Eroilor.

Comentând evenimentul, „Foaia diecezană” l-a considerat o adevărată sărbătoare naţională. Au luat cuvântul Episcopul Veniamin Nistor – preşedintele de onoare al comitetului, lt.-col. Corneliu Fortunescu din partea Armatei Române, Protopopul Romul G. Ancuşa, prim-pretorul Bujor Barbu şi primarul dr. Isac Rădulescu.

Din partea familiei Generalului-erou au luat parte Eliza C. Dragalina, comandor Virgil Dragalina, nepoţii şi nepoatele din oraş, apoi sculptorul Mihai Onofrei – autorul statuii, pictorul D. Stoica, Catul Bogdan – inspectorul Cultelor, şi poetul Grigore Bugarin. Nu au lipsit autorităţile locale. Au fost prezente şi corurile Reuniunii Române de Cântări şi Muzică şi Căminului cultural.

Veniamin Nistor a rostit o cuvântare ascultată cu mult interes, din care redăm următorul pasaj: „În perspectiva celor 27 de ani de la moartea sa eroică, fapta lui se ridică şi mai simbolică în istoria neamului (…). Rădăcina sufletului său mare îşi trăgea seva puterii sale din pământul românesc şi grăniceresc şi, de aceea, de tânăr credea cu fanatism în împlinirea visului întregirii Ţării sale şi a trăit cu crezul acestei pliniri şi pentru realizarea lui a luptat şi murit ca un erou. El era convins că numai cu credinţă şi un ideal dă un înţeles mai înalt existenţei şi vieţii noastre trecătoare. De aceea, toată viaţa a luptat pentru realizarea idealului în care credea cu toată fiinţa lui”.

Simbol al eroismului grăniceresc şi bănăţean, ca parte a celui naţional, monumentul lui Ion Dragalina tronează între platanii seculari ai parcului cu acelaşi nume, amintindu-ne de fapte pe care orice român ar trebui să le cunoască, să le cinstească şi să le cultive.

Constantin BRĂTESCU

Traducere