Să vă fie graiul un cântec de iubire…


8 MARTIE, fericită secundă astrală, când soarele, făcându-şi loc prin asprii nori ai unei ierni prelungite, sărută mâna Femeii, anunţând primăvara.

8 MARTIE, ziua când toţi ne plecăm adânc, cu recunoştinţă, în faţa mamelor, soţiilor, surorilor, colegelor de muncă, de idei şi de ideal, a primăverii perpetue a acestei ţări.

La noi, la români, ziua EI este mai mult decât o zi, este o epocă, este epoca unei societăţi care o înconjoară cu ocrotire şi preţuire.

Contribuţia tot mai activă a femeii românce la ascensiunea în progres şi civilizaţie face parte din acele realităţi emblematice ale naţiunii, definitorii şi decisive pentru ceasul istoric pe care-l străbatem.

Aportul de vrednicie, de concepţie, de spirit gospodăresc, de eficienţă şi calitate, de caldă umanitate, de sacrificiu, propriu femeii, e tot mai vădit.

Prin volburile unei istorii de un dramatism şi o intensitate a evenimentelor cum nu multor neamuri le-a fost dat să trăiască, ele, Femeile acestui pământ, au fost întotdeauna Femei, minunate Femei.

Câţi călători şi poeţi nu le-au cântat icoana chipului şi nobleţea inimii! Au trudit alături de bărbaţi, adesea în locul lor, când aceştia se băteau cu viforele istoriei, s-au bătut şi alături de ei şi chiar în locul lor, când aceştia cădeau sub gloanţele duşmanului. Au crescut copii sănătoşi şi frumoşi, au orânduit familia cu mâini harnice de bănăţeancă, ardeleancă, moldoveancă, astfel ca fiinţa şi viaţa noastră să capete rodnicie, lumină, durată.

Formula lor de viaţă, ieri, ca şi azi, iese din graniţele obişnuitului, răspunde altor repere decât celor comune, printr-o putere de dragoste şi de sacrificiu ce se ridică la prestigiul unui simbol.

Astăzi e ziua EI şi Ţara, care-i de acelaşi gen ca şi Vatra, Viaţa sau Pacea, arată parcă altfel. Cinstirea EI este cinstirea unui înalt ideal al umanităţii şi este, în acelaşi timp, întoarcerea în noi înşine, la timpul de nepreţuit al iubirii, al casei, al fericirii şi suferinţei, al naşterii şi al eternităţii, al copilăriei şi senectuţii.

De ziua LOR, Universul, orgă uriaşă, răsună de notele muzicale emanate de culorile şi parfumul florilor spirituale ce le-au fost dăruite. În măreţia şi profunzimea muzicii cosmice dansează fulgii de zăpadă şi florile primăverii, şoptindu-le cuvinte cu intenţia de a le contura împlinirile.

Să fie această zi aleasă dintre toate, a Mamei, a Iubitei, a Soţiei şi a Fiicei, în faţa cărora să rostim faustian „Rămâi, că eşti atâta de frumoasă…”.

Doinel Puiu MĂRGINEANU