Ioan Mircea Petruț s-a născut în 11 iulie 1955, la Bocşa. Cursurile primare le-a urmat în orașul natal, după care a învățat la Liceul de Muzică „Ion Vidu”, actualmente Colegiul Naţional de Artă „Ioan Vidu” din Timişoara, absolvind la clasa de fagot, în anul 1974. În perioada 1966-1974 a făcut parte din Taraful Palatului Pionierilor din Timişoara, avându-l ca mentor pe Gheorghe Galetin, datorită căruia mulţi tineri au urmat calea folclorului. Din 1974 până în 1979 a fost student al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, unde a terminat, ca şi la liceu, fagotul, la clasa prof. univ. Gheorghe Cuciureanu. În facultate a avut parte de mari nume ca şi profesori de folclor: prof univ. dr. etnomuzicolog Emilia Comişel, prof. univ. Florin Georgescu, prof. univ. Dinu Vasile şi, nu în ultimul rând, ultimul profesor de folclor, prof. univ. dr. Gheorghe Oprea.
După absolvire, a activat ca şi metodist pe probleme de muzică în cadrul Casei de Cultură Caransebeş şi a devenit dirijor al Ansamblului „Iedera” din Oţelu Roşu, având o colaborare foarte frumoasă cu coregraful Nicolae Bunei, până în anul 1981, perioadă în care cu ansamblul a obţinut locul I pe ţară. De simpatizat cu „misiunea” dirijorului, a mai simpatizat încă din vremea studenţiei, dirijând orchestra de muzică populară a Clubului uzinei de la Bocşa.
Trecând la catedră din anul 1981, a „neglijat” dirijarea orchestrelor populare, trecând şi prin alte genuri; muzică uşoară și de estradă, şi fanfară, cu formația de la Clubul ICM Bocşa obţinând locul I pe ţară.
În stagiunea 1986-1987, a devenit dirijor angajat la Orchestra Profesionistă „Doina Banatului”, care activa sub egida Consiliului Judeţean al Sindicatelor Caraş-Severin, având ca şi solişti pe Antănie Menghiu, Ileana Maciovan, Dumitru Chepeţan, Nicoleta Voica, şi mai târziu pe George Rotaru. Ca şi instrumentişti, îi amintim pe Sandu Florea (căruia i-a organizat, alături de regretatul Afilon Laţcu, spectacolul de ieşire la pensie sugestiv intitulat „Gugulan cu car cu mere”), pe atunci foarte tinerii Petrică Viţa şi Aurel Marinescu, Adrian Marinescu, Florin Belu, Ionel Bonţu, Mihai Iova, Şandi Stanciu, Vasile Oprea, Sandu Simion, Adrian Alexa şi bătrânul Nea Gheza.
După această perioadă a plecat din nou la catedră, dar nu a uitat dragostea pentru folclor. Începând din 1996 până în 2000, la Bocşa, a reînceput activitatea de dirijor de folclor alături de tineri care împărtăşeau aceeaşi „patimă” ca şi profesorul lor, având la activ câteva spectacole reuşite, cu foarte mare succces la public.
Ajungând în anul 2009 la Liceul de Artă „Sabin Păuţa” din Reşiţa, împreună cu colega lui Elena Cozîltea a înfiinţat Ansamblul „Doina Caraşului”, organizând spectacole împreună cu elevii, dar şi cu cadrele didactice din școală. Din 19 mai a.c., este din nou angajat dirijor, de data aceasta la Ansamblul Profesionist „Doina Banatului” din Caransebeş.
Ştefan ISAC
Pingback: Pe urmele „Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei: Prof. Ioan Mircea Petruţ, un pătimaş al dirijatului – Doina Banatului