O insectă adesea superioară omului



Albina este considerată simbol în literatură, deoarece reprezintă prototipul micii vietăţi dotate cu numeroase trăsături morale: este harnică, bun organizator, înţeleaptă şi, de ce nu, înzestrată şi cu trăsături fizice deosebite – o frumuseţe misterioasă, culeasă parcă din aurul solar. Putem astfel afirma că în fiecare om se pot regăsi însuşirile unei albine, fie hărnicia, fie priceperea şi înţelepciunea, fie romantismul acestor vietăţi care înţeleg cântul de dragoste al fiecărei plante.
Albina, spre deosebire de oameni, însumează toate trăsăturile pozitive, fiindu-le superioară acestora. Unii oameni întorc spatele trăsăturilor pozitive și ar putea să fie considerați inferiori albinei. Acest lucru îl sesizează şi scriitorul Maurice Materlinck în celebrul său tratat asupra vieţii albinelor, deoarece în istoria unui stup de albine vedea concentrată marea istorie a omenirii. „Ordinea, munca neîntreruptă şi dezinteresată, diviziunea muncii, construcţia geometrică ideală a celulelor, fenomenele ce se succed cu o precizie matematică în funcţie de anotimpuri – roirea, creşterea puietului şi a mătcii care asigură viitorul speciei”, toate acestea îl determină pe Maurice Maeterlinck să ne considere pe noi, oamenii, inferiori albinelor, sau aflându-ne într-o etapă de tranziţie, spre o nouă formă de organizare ce nu ar putea rivaliza prea curând cu aceea a „gâzelor blonde“.
Aşadar, scriitorul Maurice Maeterlinck consideră albina ca fiind însufleţitoare a întregului univers, deoarece observă că în stup se petrec foarte multe lucruri minunate şi, astfel, a renunţat de mult timp să caute în această lume „o minune mai interesantă şi mai frumoasă decât adevărul, sau, cel puţin, decât efortul omului ce tinde să-l cunoască”. Şi mai spune tot el: „Să nu ne ostenim să descoperim măreţia vieţii în lucrurile îndoielnice!“.
Adesea s-au inspirat scriitorii din aceste taine ale albinei, căci fiecare om ce este înzestrat cu har, fiecare om ce iubeşte arta, îşi doreşte să se bucure de gustul unui ideal împlinit, făcându-i părtaşi şi pe alţi iubitori de cultură la roadele muncii lor, aşa cum albina face părtaş produselor muncii ei şi pe om.
Dacă omul ar şti să-şi cultive toate abilităţile, asemenea neobositelor albine, se va putea bucura şi el de propria lui miere.
Sursa citatelor: Maurice Maeterlinck, Viaţa albinelor, Editura Apimondia, 1976.
Ion TURNEA