Momente din istoria Şcolii Normale din Caransebeş


Spuneam, în articolul publicat în numărul 119 al ziarului că vom reveni şi cu alte aspecte interesante legate, într-un fel sau altul, de familia Biju. Am găsit acasă la Doamna Tanţi un articol intitulat ,,Momente din Istoria Şcolii Normale Caransebeşene”, unde, în fotografia care însoţea textul, era tatăl Doamnei Tanţi, Dimitrie Biju, şi sora lui, Eugenia Dohler, de la care Doamna Tanţi a moştenit şi numele de Eugenia. În continuare, redăm pasaje din respectivul articol.

,,Şcoala de Dăscălie a Caransebeşului reprezintă cea dintâi şcoală românească de pregătire a dascălilor de pe întreg teritoriul nostru naţional. Nu se ştie cu exactitate când s-a întemeiat această şcoală, dar prima ei menţionare o găsim în <<Palia de la Orăştie>>, tipărită în anul 1582, când pentru traducerea Bibliei într-o cursivă limbă românească s-a făcut apel şi la un dascăl de dăscălie de la Caransebeş, Efrem Zăcan. <<Palia de la Orăştie>> este prima lucrare tipărită în care se consemnează numele nostru etnic de <<români>>, ceea ce atestă conştiinţa unităţii naţionale şi a descendenţei noastre latine.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Mihail Halici – tatăl, care a condus şcoala două decenii, este menţionat în Istoria literaturii române ca unul din primii traducători şi versificatori de psalmi religioşi. Mihail Halici – fiul, care şi-a început studiile la această şcoală cu tatăl său, a scris prima poezie cultă de pe întreg teritoriul românesc. În 1822, profesorul Constantin Diaconovici Loga tipăreşte o Gramatică a limbii române, care s-a folosit la toate şcolile de pe teritoriul românesc.

Secole la rând, centrul şcolar caransebeşean a fost singura pepinieră de dascăli români din sudul Banatului şi a contribuit la ridicarea culturală a acestei regiuni, iar românii bănăţeni foloseau limba naţională în biserică şi în şcolile grănicereşti.

În 1871, Episcopul Ioan Popasu îi dă prima oară denumirea de Institut Pedagogic Diecezan şi stabileşte durata învăţământului pedagogic de 3 ani. În 1895, durata cursurilor se ridică la 4 ani.

În 1919, după actul istoric al Unirii Transilvaniei şi Banatului cu România, la Şcoala Normală se adaugă un curs inferior cu 4 clase. De la reforma învăţământului din 1948, şi până în 1955, şcoala funcţionează cu ciclurile I–II şi mediu. Din 1969, se reînfiinţează Liceul Pedagogic.

Clădirea actuală a liceului a fost dată în folosinţă în anul 1899, iar construirea ultimului nivel, începută în 1924, s-a terminat în 1956.

În decursul existenţei sale, Şcoala românească din Caransebeş a îndeplinit un rol esenţial în promovarea conştiinţei naţionale, în păstrarea limbii poporului nostru, a idealurilor de libertate şi unitate.

Dimitrie Biju si soara sa, Eugenia Biju, fosti elevi ai scolii, la inceputurile secolului trecut

Rememorăm numele unor dascăli şi cărturari de seamă, ce au slujit Şcoala de Dascăli din Caransebeş: Mihail Halici, Nicolae Stoica de Haţeg, Constantin Diaconovici Loga, Ioan Popasu, Ştefan Velovan, Enea Hodoş, Patriciu Dragalina, Vasile Goldiş, Antoniu Sequens, Iuliu Vuia, Gheorghe Neamţu, Pavel Jumanca, Victor Târcovnicu”. Întrucât nu am găsit o semnătură la acest articol, subsemnatul mulţumeşte autorului sau autorilor acestuia pentru interesantele date privind Istoria Şcolii Normale din Caransebeş. Totodată, promit să revin cu date la fel de inedite, legate de alţi membri ai familiei Biju.

Ştefan ISAC