Înfăptuirea Statului Naţional Unitar Român


Dintre marile evenimente care au jalonat şi direcţionat sensul istoriei contemporane a României, Decembrie 1918 se aşează firesc, cu întreaga sa încărcătură valorică, în cununa de glorie a neamului românesc.

În acea zi neuitată de 1 Decembrie 1918, acolo, în Cetatea Bălgradului, citadela nimbată de glorie însângerată, între zidurile căreia şi-a depus cu ceremonial religios cătuşele sale milenare, naţiunea română a îmbrăcat, exaltată de bucurie, straiele libertăţii mult visate.

Veacuri de-a rândul visat-au păstorii din creierul Carpaţilor şi ţăranii din Delta Dunării, generaţii ce au plămădit, dincolo şi dincoace de munţi, destinul aceluiaşi popor. Veacuri de-a rândul visat-au scara cea minunată care va lega într-o bună zi glia lor cea binecuvântată cu minunatul cer al idealurilor lor comune. Veacuri multe şi amare au trecut peste ei, veacuri de robie şi împilare, de cruntă sărăcie şi nespuse nenorociri. Exploatatori străini nemiloşi i-au jefuit de roadele muncii lor.

La 1 Decembrie 1918, visul de veacuri avea să se împlinească. În Marea Adunare de la Alba Iulia, urmaşii acestor iobagi şi răzeşi au proclamat, prin istoricul act al Unirii Transilvaniei cu România, voinţa lor neclintită ca, în sfârşit, să devină făuritorii acestui vis.

Asemenea tuturor momentelor de cotitură, cărora scurgerea timpului, departe de a le estompa, le scoate, dimpotrivă, tot mai mult în evidenţă însemnătatea, istoria conferă necontenit sensuri noi, tot mai bogate, actului de la 1 Decembrie 1918.

Dar Marea Unire nu s-a pronunţat numai la Alba Iulia. După cum dovedesc numeroase mărturii ale timpului, în vreme ce în cetatea care adăpostea Câmpul lui Horea era legiferat măreţul act, pretutindeni la sate şi oraşe au avut loc alte sute de întruniri, mai mari sau mai mici, caracterizate prin aceeaşi atmosferă de entuziasm, a căror desfăşurare dovedeşte o puternică conştiinţă naţională, cu rădăcini adânci în secole de istorie.

În mai multe localităţi de la noi, din Banat, cu prilejul acestor întruniri, au fost constituite Consilii şi Gărzi naţionale care au marcat, după cum se ştie, începuturile instituirii administraţiei româneşti.

Cotidianul timişorean de limbă germană „Temesvarer Zeitung” a consemnat atmosfera de sărbătoare ce cuprinsese oraşul Lugoj în acea zi memorabilă. În telegrama care purta semnăturile câtorva locuitori din Caransebeş, se arăta: „Salutăm cu mare dragoste Marea Adunare şi aderăm cu însufleţire la hotărârile ei”.

Adeziunea totală a locuitorilor Banatului la hotărârile Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, demonstrează forţa morală a locuitorilor din Banat şi dorinţa lor fierbinte de înfăptuire a Statului Naţional Unitar Român.

Larga participare la întrunirile organizate, entuziasmul care a domnit pretutindeni învederează voinţa generală a poporului român de realizare a unui vis secular.

Aşezaţi la confluenţa de interese a trei imperii, românii au trebuit mereu să lupte pentru ca vatra să nu le fie cotropită, pentru ca dreptul lor la viaţă şi independenţă să nu le fie periclitat.

La 1 Decembrie 1918, visul multisecular s-a împlinit şi, precum Milcovul a încetat, în 1859, să mai fie un râu blestemat şi a unit de-atunci Moldova cu Muntenia, tot astfel, în această zi, Munţii Carpaţi au încetat de a mai fi o barieră între fraţi, devenind o trăsătură de unire între Ţările Româneşti.

Străvechi teritoriu românesc, Banatul a fost necontenit prezent în toate etapele luptei poporului nostru pentru dreptate socială şi libertate naţională. Năzuinţa unităţii naţionale, impresionantă prin multitudinea şi complexitatea formelor de manifestare, a stat şi la temelia legăturilor organice ale Banatului cu celelalte provincii româneşti.

Astăzi, cu acest prilej, ne plecăm fruntea în faţa sublimelor jertfe din uriaşa cohortă de eroi, de la Decebal până la Ecaterina Teodoroiu. De la ea şi până la ostaşii, eroii şi martirii Revoluţiei din Decembrie 1989, căci din atâtea lacrimi căzute pe sfinte morminte şi îndurerate suspine de mame, soţii şi copii, s-a născut, prin veacuri, istoria.

Doinel Puiu MĂRGINEANU