Fiul sotilor Iovana si Ianas Alboni, locuitori ai comunei Bucova, Iosif a vazut lumina zilei la 12 august 1864. Primele clase le-a urmat în satul natal, a continuat cu Scoala comerciala din Hateg, pentru ca în cele din urma sa frecventeze si cursurile Scolii de brigadieri silvici de la Budapesta.
De la tatal sau a învatat, în primul rând, sa-si pretuiasca neamul, sa nu considere niciun sacrificiu prea mare pentru înfaptuirea deplinei eliberari nationale. De altfel, Ianas Alboni – un timp primar în Bucova – a fost aruncat în temnita de catre guvernantii maghiari pentru convingerile sale politice. În anii Primului Razboi Mondial el a fost constrâns sa se înroleze în Armata austro-ungara si sa lupte, ca sublocotenent, pe frontul din Italia, unde s-a ales cu o rana. Însa, ca deputat al Partidului National Român – Cercul Hateg -, Iosif Alboni a organizat în regiune lupta pentru realizarea Statului National Român. Astfel, a participat cu daruire la evenimentele din toamna anului 1918, devenind vicepresedinte al Consiliului National Român local si comandant al Garzii Nationale din zona. Conduce un grup de ofiteri români din Hateg la Caransebes, pentru a stabili cu militarii români de acolo masurile necesare intensificarii luptei pentru Marea Unire. Prins de autoritatile austro-ungare si condamnat la moarte, reuseste sa evadeze cu ajutorul ofiterului rezervist Ion Pop Retegan, fost învatator la Bucova. Între semnatarii actului Unirii de la Alba Iulia îl aflam si pe Iosif Alboni, conducatorul delegatiei din Cercul Hategului.
Pâna în anii razboiului si-a exercitat profesia de brigadier silvic; din 1919 a activat, timp de 20 de ani, ca primar, contribuind prin munca sa la consolidarea actului de la 1 Decembrie 1918.
S-a stins din viata la Bucova, în ziua de 3 noiembrie 1941.
Sursa: Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu – ,,Banatul si Marea Unire 1918″, Editura Mitropoliei Banatului, 1991, p. 159-160.
Pr. Romulus FRÎNCU