Echipamentul constituie o parte integrantă a forţelor drumeţului, reprezentând lucrurile de care nu poate să se lipsească, atât din punct de vedere practic, cât şi estetic. Estetica este tot atât de însemnată pe munte, ca şi în oraş. Nu trebuie rănită armonia muntelui, venind cu un echipament neadecvat şi fistichiu, cu tot felul de decoraţiuni, care, până la urmă, nu au nicio logică, fiind în total contrast cu frumuseţea naturii şi cu pericolul pe care îl reprezintă muntele, atunci când umblaţi în munţii înalţi, cu grad mare de dificultate.
Echipamentul montaniardului, în ultimul timp, a suferit unele schimbări, dacă ne gândim numai la diversitatea articolelor existente pe piaţă, la linia modernă şi coloritul hainelor, şi, nu în ultimul rând, la calitatea pe care o respectă, ţinând cont şi de capriciile vremii. Articolele de îmbrăcăminte sunt rezistente, uşoare şi comode. Acum au fermoar, capse, care permit o echipare frumoasă şi destul de rapidă.
Hainele trebuie să fie comode pe corp, să nu stingherească în timpul mersului. De aceea e bine să le încercaţi acasă, înainte de a pleca la drum, pentru a nu provoca un aspect inestetic şi mici neplăceri, aceasta constituind, de fapt, şi o verificare a stării echipamentului.
Nu este indicat – şi nu mergeţi pe munte – cu haine din fibre sintetice, care nu absorb transpiraţia, împiedicând totodată aerisirea indispensabilă a pielii.
Vara se vor lua haine largi şi răcoroase şi, pe cât posibil, culori deschise. O cămaşă cu mâneci lungi şi cu guler e necesară pentru a vă feri de razele prea puternice ale soarelui. Renunţaţi la tricouri strânse pe gât. Gâtul constituie, într-un fel, termometrul corpului. Când ţi-e prea cald, te deschizi la hainele de la gât, iar când ţi-e frig, te închei. Nu acelaşi lucru îl poţi face când ai un tricou strâns pe gât sau un pulover, fără posibilitatea de a-l descheia. Deci, una dintre calităţile echipamentului în mersul pe munte este aceea de a putea fi uşor manevrat în timpul urcuşului, al opririlor repetate şi al variaţiilor de temperatură.
Iarna, îmbrăcămintea trebuie să fie călduroasă, să protejeze de vânt şi ger, să acopere bine corpul, mai ales în zona sensibilă a mijlocului. Pe dedesubt sunt necesare o cămaşă şi pantaloni de corp, din flanelă.
Obiectul care are cea mai mare importanţă este încălţămintea. Acesteia trebuie să-i daţi o atenţie deosebită. Trebuie să fie adecvată pentru munte şi sezonul respectiv. Încălţămintea trebuie să fie comodă, să nu provoace răni în timpul mersului. Şi pentru vară, este necesar să purtaţi o încălţăminte înaltă, model gheată, care, odată strâns şiretul, vă protejează glezna şi vă fereşte de o eventuală entorsă sau luxaţie. În munţii înalţi, stâncoşi, trebuie să purtaţi bocanci de munte, vara – ceva mai uşori, de preferinţă cu talpă cu profil antiderapant, aderenţi la piatră. Pentru iarnă, încălţămintea trebuie să fie călduroasă şi adecvată. Încălţămintea nou cumpărată trebuie încercată acasă, umblând chiar şi o zi, astfel încât să puteţi să observaţi dacă este comodă sau vă deranjează. Şiretul nu trebuie legat prea lejer, deoarece în astfel de situaţie piciorul alunecă în încălţăminte şi nu mai prezintă stabilitate, dar nici strâns prea tare, împiedicând astfel circulaţia sângelui. Nu daţi şi nu împrumutaţi încălţămintea, şi nu cumpăraţi încălţăminte veche, folosită, care, de altfel, s-a format după piciorul şi călcătura fiecăruia, având în vedere şi faptul că nu este indicat nici din punct de vedere igienic. Bocancii pentru iarnă, dacă nu au fost folosiţi de mai mult timp, dar mai ales înaintea excursiilor de iarnă, trebuie unşi cu ulei special, vitaminizat, pentru piele, care are rol de a înmuia pielea şi de a-i face impermeabili. O pereche de papuci sau sandale sunt necesare pentru a vă schimba, după ce ajungeţi la cabană sau cort, de încălţămintea cu care aţi umblat.
Legat de bocanci, există apărătorile de zăpadă, sau parazăpezi, cum li se mai spune, care sunt necesare iarna, deoarece protejează împotriva pătrunderii zăpezii în bocanci. Acestea sunt special confecţionate şi sunt foarte utile. Se găsesc în comerţ, la magazinele de echipament sportiv. Uneori, şi vara e nevoie de apărători, atunci când umblaţi pe munte, cu pantaloni scurţi, fiindcă vă apără de zgârieturi, înţepături, dar mai ales când circulaţi în zone cu vipere.
Pentru un turist dornic să parcurgă şi să cunoască frumuseţile munţilor, elementul care îl defineşte ca montaniard este rucsacul. Acesta trebuie să fie, în primul rând, încăpător şi tehnic, adică să aibă mai multe buzunare, pentru lucrurile mărunte, şi să fie prevăzut cu elemente de legătură, bretele în exterior, pe care să poată fi ataşat cortul, izolirul şi sacul de dormit, obiecte care sunt voluminoase şi care în rucsac nu-şi găsesc locul. Acestea trebuie băgate fiecare într-o pungă de plastic şi apoi într-o husă, în aşa fel încât totul să fie estetic şi ferit de ploaie. Şi ce elegant şi bine te simţi, cu rucsacul în spate, ştiind că ţi-ai pus în el tot ce-ţi trebuie! Astăzi, celui ce doreşte să pornească la drum „cu casa la purtător”, adică cu cortul, îi stau la îndemână rucsacuri moderne şi o sumedenie de articole, care îi sunt necesare şi-i pot uşura în mare măsură viaţa. Tineretul dornic să-şi petreacă câteva zile la munte, cu mijloace puţin costisitoare, este adeptul cel mai entuziast al acestui mijloc de adăpost, cortul, şi al fratelui său geamăn, rucsacul. De aceea, recomand să vă cumpăraţi un rucsac mare, de 75 de litri – în aceşti termeni este prezentat la magazin –, şi care să aibă calităţile necesare. (Va urma)
Mircea SOCACIU,
ghid montan
