Adrian CRÂNGANU
Am în faţă o scrisoare. Mă şi mir că am găsit-o, fiindcă nu-mi stă în obicei să păstrez tot felul de hârţoage, dar am avut motivele mele s-o caut. Şi am făcut asta după ce am ajuns la concluzia că, de cele mai multe ori din puţinele dăţi când mă uit seara la televizor la câte-o dezbatere, rămân cu un gust amar. Şi cu impresia că în ţara asta se bate apa-n piuă ca nicăieri altundeva pe pământ, că se vorbeşte obositor de mult şi nu se face nimic concret. Şi mai ales că există o sumedenie de instituţii, inutile din punctul meu de vedere, cu o grămadă uriaşă de funcţionari care taie frunze la câini, pe salarii monstruoase.
Dar s-o luăm pe rând. O săptămână şi ceva, dacă nu două, n-am văzut în faţa ochilor, seară de seară, decât flacăra violet. Şi nu prostiile care s-au tot spus pe seama subiectului m-au enervat, cât faptul că în tot timpul ăsta n-am auzit pe nimeni să spună corect, să facă un acord simplu, care se-nvaţă, cred, undeva prin clasa a doua, deci n-am auzit pe nimeni să spună flacăra violetă. Şi cred că mai degrabă asta m-a ambiţionat să stau în faţa televizorului, decât subiectul în sine. Dar am avut ocazia să-i aud pe câte unii turuind ore-ntregi, fără niciun rezultat. Normal, de altfel, din moment ce nu flacăra cu pricina l-a făcut pe Geoană să piardă alegerile, ci flama care l-a prins şi l-a împins să se ducă la Vântu în noaptea de dinaintea întâlnirii cu Băsescu. Restul n-au fost altceva decât poveşti de adormit copiii. Copiii mari, pe la doişpe noaptea.
Mai ziceam la început şi de mulţimea de Direcţii, Agenţii şi Consilii care, aşa cum văd eu lucrurile, nu fac mai nimic ca să-şi justifice existenţa. Pe Adrian Năstase l-au prins cu o grămadă de chestii, l-au tăvălit prin ziare şi pe la televizor. Şi? A mai fost Gigi Becali şi, înaintea lui, Cornel Penescu, de la FC Argeş. Sâmbătă i-au dat drumul şi lui. Acum li s-a pus pata pe Mircea Geoană. Păi singura lui greşeală e că n-a câştigat alegerile. Dacă ar fi făcut-o, acum prin presă s-ar fi vorbit despre Dosarul ,,Flota”, credeţi-mă. Staţi, însă, liniştiţi, absolut sigur, nici lui Geoană nu i se va întâmpla absolut nimic. Garantat!
Dar să revin la scrisoarea pe care o am în faţă. Poartă numărul DJ/2045/13.07.2009, şi, după o introducere lungă cât o zi de post, plină de bla-bla-uri cum ar fi art. 3 lit p), art. 9, art. 10, art. 33 alin 1 din OUG 24/2008, sau Nota de Constatare Nr. S/DI/I/1133 din 9.04.2009, citesc în final: ,,Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la domnul CRÂNGANU Ionel Adrian, fiul lui Alexandru şi al Ecaterinei, născut la data de 05.10.1962 în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin. Preşedinte al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Conf. Univ. Dr. Ladislau-Antoniu CSENDES”. Le-au trebuit doi ani ca să tragă concluzia asta. Păi nu, n-am fost turnător la Securitate, dar şi dacă aş fi fost, pun pariu că tot nu mi s-ar fi întâmplat nimic. Însă nu asta voiam să scot eu în evidenţă, ci culoarea ştampilei de lângă numele preşedintelui. E violet. Pe cuvântul meu!
