„Reuniunea Română de Cântări şi Muzică a luat amploare atunci când presiunea privind şcolile în limba maghiară şi interzicerea manifestărilor româneşti erau la ordinea zilei. La toate aceste manifestări, steagul era purtat în fruntea coriştilor şi nu putea fi dus de oricine, ci de un bărbat falnic, cel mai dotat din punct de vedere muzical. Steagul este foarte greu, e făcut din mătase, brodat cu fir de aur, cu fireturi şi ciucuri de aur puşi chiar lângă lancea înaltă de 4 metri, care avea în vârf o liră. În partea de jos avea un dispozitiv din cupru, care se punea în centura port-drapelului, pentru că era foarte greu”, ne-a spus Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”. Totodată, acesta a adăugat că steagul a însoţit delegaţia caransebeşeană care a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1918, în fruntea căreia s-a aflat Episcopul Miron Cristea.
Steagul a stat o perioadă la Episcopie şi este degradat în partea lui superioară, dar poate fi recondiţionat de specialişti. Conducerea Casei de Cultură intenţionează să ducă acest steag la Laboratoarele Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, unde urmează să fie recondiţionat şi conservat, pentru a arăta ca în urmă cu 135 de ani.
După ce va fi refăcut, steagul va fi expus într-o firidă de sticlă, unde va putea fi văzut de toată lumea, fiind o piesă importantă a istoriei culturale a Caransebeşului.
Bianca METEŞ