În Dacia, exploatarea marmurei a început din vremea cuceririi romane, când s-au înființat carierele de la Bucova și Grădiștea. Cariera de la Bucova se află în punctul „La Perete”, situate lângă Dealul Prigor. Aceasta a fost cea mai utilizată marmură pentru realizarea monumentelor descoperite pe teritoriul celor două Dacii. (Lector univ. dr. Mariana Balaci Crînguş, Universitatea de Vest din Timişoara, „Despre o posibilă cale de import de marmură în provincia Dacia”, BHAUT, vol. XIII, 2011, p. 36).

Marmura de aici a fost folosită și la construirea monumentelor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Astfel, Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa avea 11 trepte de marmură de Bucova (aceasta, însă, era mai poroasă şi mai puţin rezistentă la ploaie), iar interiorul palatului era placat cu lespezi de marmură de Bucova.

Viaţa grea de după Primul Război Mondial, sărăcia lucie, sistarea activităţii de exploatare la carierele de piatră şi marmură din Moneasa, au aruncat mare parte dintre familiile moneșenilor la limita supravieţuirii. Pentru a se putea întreţine, numeroase familii au plecat să lucreze la cariera de marmură de la Bucova. (Horia Medeleanu, „Artişti plastici arădeni”, Muzeul Județean Arad, Arad 1973, p. 26).

Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis – BHAUT.

Pr. Romulus FRÎNCU