O familie de muziceni
Voi începe cu orchestra ,,Rapsodia Bucovineană”, care a luat fiinţă în noiembrie 2012, ca rezultat a trei generaţii de muncă culturală. La festivalul de la Herculane, din orchestră a lipsit solistul la nai, care este şi dirijorul titular, Ovidiu Şvarţ, deţinător al premiului „Naiul de Aur” în America, în 2005. Maestrul a înfiinţat, în 1990, prima orchestră particulară din România, Orchestra „Ciobănaşul”, moment ce a coincis cu înfinţarea Ansamblului „Rapsodia Bucovinei”. Din orchestră a mai lipsit soţia lui Ovidiu Şvarţ, violonista Mihaela-Doina Şvarţ. La festival, familia a fost reprezentată de fiul Eduard-Cristian Şvarţ, care a cântat la vioară. Orchestra a fost completată cu Mădălina Senciuc (vioară şi vocal), cea care a fost şi pe post de dirijor, Mihai Mureşan (ţambal), Ionuţ Ilisoc (chitară), Iulian Spoială (clarinet), un tânăr doar de 16 ani foarte talentat, Alin Alecsoaea, Gabi Florea, ambii trompetişti şi cei care de peste 20 de ani sunt lângă Ovidiu Şvarţ, toboşarul Gelu Mărgineanu şi contrabasistul Ovidiu Ursachi, care la festival l-a substituit pe chizanul său Şvarţ în coordonarea orchestrei. Desigur, ca orice ansamblu, aici găsim şi echipa de dansuri, prima instructoare de dans popular din Suceava fiind mama dirijorului, Ortansa Şvarţ, care a absolvit la Clasa de coregrafie a maestrului Bodeuţ, acolo unde şi tatăl său, Friedrich Şvarţ, a fost elev, pentru ca mai apoi să devină un coregraf de elită al României, un om devotat acestei munci până în ultima clipă a vieţii, lăsând la „cârma” dansatorilor pe discipolul său, Liviu Condurache. Ovidiu Şvarţ mai dirijează şi Orchestra profesionistă „Floricica de la Munte”, din Piatra Neamţ.
Văzând la faţa locului ambele formaţii, am fost surprins de sudura dintre ele. Aici nu pot să nu-l amintesc pe prietenul meu Viorel Ciubîcă, coordonatorul a tot ce s-a desfăşurat pe scena din Herculane, cel care îmi spunea că a descoperit în Caraş-Severin încă un prieten de suflet, pe directorul Gheorghe Ţunea, directorul CJPCPCT Caraş-Severin, căruia îi mulţumeşte încă o dată pentru invitaţia făcută şi pentru oportunitatea oferită celor două formaţii de a cunoaşte frumoasele meleaguri din Banatul Montan şi Timişean, amândoi exprimându-şi speranţa unei viitoare colaborări care să se întindă pe cât mai mulţi ani.
Ştefan ISAC