În calendarul romano-catolic, Sfântul Martin este unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai bisericii creştine apusene. În Europa Centrală, această sărbătoare îmbracă forme diferite, dar în principal constă într-o procesiune cu cântece despre Sfântul Martin şi o masă festivă, înaintea Postului Crăciunului.
Acest obicei provine din lumea antică, din Imperiul Bizantin, în care creştinii sărbătoreau Ziua Sfântului Martin ca pe ultima mare sărbătoare de dinaintea Postului de 40 de zile al Crăciunului.
În seara zilei de Sfântul Martin (în germană, Martinstag) are loc în Europa Apuseană o procesiune a copiilor, în care aceştia parcurg un anumit traseu, având lămpaşe în mâini şi cântând Cântecul lui Martin (în germană, Martinslied).
Una din versiunile legendei povesteşte că Sfântul Martin, într-o iarnă geroasă, mergând călare, a întâlnit un cerşetor care suferea de frig. Sfântul şi-a rupt în două mantia, şi jumătate a dăruit-o cerşetorului.
Carmen SENCO