În predica sa, părintele paroh dr. Martin Neagu a spus că patria acestui Sfânt este Portugalia. El s-a născut la Lisabona, în ziua de de 15 august 1195, din părinţi nobili. Tatăl, Martin de Bouillon, ocupa un post înalt la Curtea Regală. Mama sa, Tereza de Tavera, era o femeie cu însuşiri sufleteşti alese. Copilul a primit la botez numele de Fernandez şi a fost crescut cu toată grija, împreună cu cei doi fraţi şi cele două surori. La 15 ani a terminat studiile, după obiceiul acelor timpuri. Cu învoirea părinţilor, el a fost primit în Mânăstirea Augustinienilor, de lângă Lisabona. Intrând în Ordinul Franciscan, i s-a dat numele de Anton. Ca predicator în Franţa şi Italia, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu. Mulţimea nu încăpea în biserici, trebuind să predice afară ca să poată fi auzit de toată lumea. În peregrinările sale, a ajuns şi la Padova, unde a fost primit cu dragoste deosebită de către confraţi. În 1230 s-a înbolnăvit. Lângă Padova era un schit mic, Campo San Pietro, unde s-a retras. Grav bolnav, a fost dus la Mânăstirea Arcella, lângă Padova, unde a murit în sfinţenie, aşa cum a trăit, în ziua de 13 iunie 1231, la vârsta de 36 de ani. Chiar în ziua morţii Sfântului Anton, bolnavii care se atingeau de sicriul său se însănătoşeau.
Dumnezeau a voit să-l preamărească pe slujitorul său prin minunile pe care le făcea, minuni constatate într-un timp atât de scurt, încât au dus la canonizarea fratelui Anton, în ziua de 30 mai 1232, canonizare prin care Biserica a recunoscut gradul eroic al vieţii sale sfinte, admiţând şi aprobând cultul Sfântului. Ritualul Binecuvântării copiilor şi Sfinţirii crinilor este unul foarte vechi în Biserica Catolică. Sf. Anton a avut o grijă deosebită pentru cei mici şi o iubire specială faţă de pruncul Isus. Crinii sfinţiţi sunt păstraţi de credincioşi în case pentru a fi ocrotiţi de orice rău.
Ştefan ISAC