În 1966, după aproape un an de activitate la Ansamblul „Lazăr Cernescu”, părăsea Caransebeşul şi se întorcea la bunica Icoane, din Chevereş. Pentru a se întreţine, s-a angajat ca muncitoare la I.O.C.R.T. – Întreprinderea Orăşenească de Construcţii şi Reparaţii Timişoara –, făcând naveta cu trenul de la Chevereş la Timişoara. La acea întreprindere s-a înfiinţat un mic ansamblu de cântece şi dansuri. Dirijorul orchestrei era un tânăr student, pe nume Aurel Dorin Cuibariu, renumitul instrumentist de mai târziu. Viorica a fost cooptată în acel ansamblu ca solistă. În anul 1967, când avea 19 ani, s-a căsătorit cu Ionel Crivac, din Jebel. Din căsătoria celor doi n-au rezultat copii. La I.O.C.R.T. nu a stat mult, fiindcă s-a angajat la I.G.O.T., ca centralistă de telefonie. A cântat în Orchestra I.J.T.L. – Întreprinderea Judeţeană de Transport Local –, unde dirijor era profesorul Ioan (Vanu) Odrobot, de loc din Parţa. Cu Orchestra I.J.T.L. a făcut o deplasare la Borovo, în Iugoslavia. În vara anului 1970, a avut loc Festivalul Ţărilor Balcanice, care s-a ţinut la Mamaia. Cu acest prilej, Ansamblul „Timişul” a susţinut mai multe concerte de muzică populară. Viorica a făcut şi ea deplasarea cu „Timişul” la Mamaia, ca şi colaboratoare. Dirijorul Ansamblului „Timişul” era Laza Knejevici. Viorica a cântat alături de soliştii dr. Mioara Spineanu, prof. Jeni Herlea, prof. Tiberiu Ceia, prof. Rica Moraru, la unul dintre concerte fiind prezentă şi Theodora Popescu – redactor de muzică populară la TVR. După program, Theodora Popescu a stat de vorbă cu Viorica, întrebând-o dacă n-ar vrea să vină la unul dintre ansamblurile din Bucureşti. Tânăra fost încântată de invitaţie, dar Banatul nu l-a părăsit, fiindcă i-a fost mai drag.
Iată ce spune dirijorul de atunci Laza Knejevici despre Viorica, după 37 de ani de când ea a plecat din această lume: „Viorica cânta lejer, cucerea publicul prin simplitatea prezenţei scenice. A avut un repertoriu bogat pentru toate preferinţele – de la doină până la cântec de autor (de inspiraţie folclorică) şi de petrecere”.
Cu Ansamblul „Timişul” a făcut turnee în Grecia, Italia, Iugoslavia şi Turcia. În 1971, Ansamblul „Ghiocelul” a fost invitat în Ungaria la un festival de folclor, care urma să aibă loc în oraşul Szarvas. Într-o combinaţie a Clubului CFR şi Ansamblul „Ghiocelul”, sub bagheta tânărului dirijor prof. Aurel Dorin Cuibariu, acea invitaţie a fost onorată. În afară de oraşul Szarvas, au mai avut loc spectacole în Bekescsaba, Micherec, Kecskemet şi Gyula. Prezentă a fost şi Viorica, în calitate de solistă.
La sugestia profesorului bănăţean Eugen Gal, redactor muzical la Ansamblul „Ciocârlia”, în 1972 a făcut o deplasare la Arad, fiind colaboratoare a Ansamblului „Ciocârlia” din Bucureşti. A fost invitată ca solistă bănăţeană de moment, în locul marii cântăreţe Aurelia Fătu-Răduţu, care a decedat în acel an. Dirijor a fost Constantin Arvinte.
Viorica Ghercea a mai lucrat şi la U.M.T., ca desenatoare la Secţia Metalurg-şef, unde a avut contract de muncă. Între anii 1970 – 1974 a fost prezentă în diferite spectacole ca solistă-colaboratoare, în cadrul Casei de Cultură din Buziaş. A fost acompaniată de instrumentiştii Ioan Jucuţ-Părădaisă (saxofon şi clarinet), Niţă Inchescu (acordeon), Aurel Popa (vioară), Ion Pieptenar – în colaborare (taragot). Cu aceşti instrumentişti, Viorica a cântat în acea perioadă la nunţi şi botezuri.
La Bucureşti şi-a luat atestatul de gradul I ca artist profesionist. Din spusele Rodicăi Dima, „în urma atestatului, dacă erai invitat, puteai să mergi în colaborare cu orice orchestră din ţară”. În paralel, a fost angajată ca solistă la localurile care aparţineau de T.A.P.L. Timişoara – „Crama 700” şi Grădinile Bănăţene („Cina”, „Terasa Bănăţeană”). Cu ajutorul prof. Eugen Gal a făcut şi câteva filmări la Bucureşti, însoţită fiind de saxofonistul Ion Bălan din Caransebeş, care i-a făcut returnelele. A fost acompaniată de Orchestra Radioteleviziunii, dirijată de Marius Olmazu. Secretar al orchestrei era violonistul Moise Belmustaţă, bănăţean cu mult suflet, care a ajutat-o să obţină aprobarea pentru a înregistra un disc la Electrecord, cu opt cântece. Înregistrarea nu s-a mai făcut, fiindcă, în 7 aprilie 1975, nemiloasa moarte a venit asupra ei, în urma unui accident de maşină.
Amintim şi câteva din cântecele de suflet ale Vioricăi Ghercea: „Lume, lume-nşelătoare” (doină), „Frunzuliţă foi de mură” (joc) şi „Măruţ roşu de la vie” (joc).
Ştefan ISAC